„Biruinţa de la Beiuş” din 26 şi 27 august 1907 a lui Dr. Vasile Lucaciu, deputat dietal

„Biruinţa de la Beiuş” din 26 şi 27 august 1907

a lui Dr. Vasile Lucaciu, deputat dietal

(Însemnările lui Petru E. PAPP – preot în POCOLA apoi protopop în Beiuş-copiate prin TITUS L. ROSU, prof. Oradea)

 

Argument:

În lădoiul din podul casei în care se păstra pe timp de iarnă grâu, tata, Dumitru Babiciu zis Mitru lui Babdici din Şişeşti, a depozitat cărţile, revistele, ziarele achiziţionate de-a lungul vieţii. Aici am găsit, bătut la maşina de scris, o relatare privind modul în care părintele dr. Vasile Lucaciu a câştigat alegerile din 1907 în circumscripţia electorală Beiuş şi a devenit deputat în Parlamentul Ungariei. Puţini şişeşteni cunosc adevărul acelei perioade. Fie ca pilda moşilor şi strămoşilor noştri pezentată în aceste „Însemnări” să constituie un model pentru noi şi generaţiile viitoare.

Gavril Babiciu

 

“Faptă istorică au săvârşit Românii din cercul electoral Beiuş, în 26 şi 27 august, aducând steagul naţional, alegând deputat pe dl. dr. Vasile Lucaciu, martirul aspiraţiunilor noastre naţionale. Românul oţelit în luptă, neînfrânatul luptător.

Românii din acest cerc, prin bărbăteasca lor purtare dat-au dovadă strălucită despre unicul nostru punct de vedere, ce trebuie să se afirme între împrejurările neprioase de azi. Cu toată nemaipomenita sălbăticiei a măsurilor luate din partea adminis-traţiei, ei au ştiut să se arate cetăţeni neînfricaţi, conştii de marea datorie ce aveau să împlinească faţă de steagul naţional, pe care a scris cinstea, viaţa şi viitorul nostru.

Ales-au pe dr. Vasile Lucaciu, care a venit să croiască un viitor strălucit şi plin de nădejdi, pe bărbatul, care împreună cu ceilalţi deputaţi chemat este să pregătească şi mai mult poporul român pentru politica naţională a viitorului/şir alb.

Cine petrece cu luare aminte întâmplările din ţara noastră, amăgirile cu cari cei de la putere duc în rătăcire străinătatea despre noi, dacă este prieten al adevărului şi dreptăţii va mărturisi desigur că adversarilor noştri nu li se putea da un răspuns mai nimerit, pentru multele calomnii şi batjocuri decât chiar prin alegerea aceasta… / indescifrabil / o pildă proaspătă pentru răsturnarea… / indescifrabil a părerilor ministerului Adrassy, care nu / ind. / mărturisi, că deputaţii noştri, nu sunt reprezentanţii fireşti ai poporului român, căci acesta are alte vederi politice, cu totul contrare celor propovăduite de către dânşii şi n-am fi putut răsplăti mai mângăitor pe deputatul naţionalist dr. Vaida – voievod, care a fost izgonit din dietă cu nedreptul, în mod infam de către pleava kossuthisă, chiar pentru apărarea drepturilor noastre, decât prin înmulţirea luptătorilor noştri cu dr. Vasile Lucaciu.

În faţa acestei biruinţe, în faţa glasului inimii româneşti ce a înţeles ceasul vremii, are să amuţească gura mincinoasă a potrivnicilor noştri neastâmpăraţi / şir alb/.

Două momente însemnate ies la iveală din biruinţa de la Beiuş. Primul, că alegătorii s-au arătat luptătorii neclintiţi ai steagului naţional, şi al doilea că au ales deputat chiar pe dr. Vasile Lucaciu. Iată de ce sunt de mare însemnătate aceste două momente. Pentru că la Beiuş s-a ales deputat naţional la o alegere parţială, când guvernul putea să-şi concentreze aici toată forţa branchială cum s-a şi întâmplat, aducând pe capul bieţilor români … de jandarmi şi 300 de soldaţi, şi-au trimis pe însuşi dr. Vasile Lucaciu, cel prigonit din partea stăpânirii. El care vecinic a fost ghimpe în ochii politicienilor maghiari şi faţă de care de câte ori a candidat s-a dat poruncă aspră, ca intrarea lui în dietă să fie zădărnicită.

Iată însă forţa lor brachială a fost zdrăbită de forţa morală noastră, a românilor de bine şi cinstiţi. Alegerea de la Beiuş prin momentele mai sus înşirate atinse va fi o vie mărturie despre modul cum au ştiut românii să lupte contra vrăşmaşilor noştri de tot felul şi un act de mândrie naţională, că lumea românească a ajuns să-i judece după faptele lor, vrednice de toată lauda.

Datoreşte-se biruinţa strălucită în primul rând înălţătoare purtări a ţăranilor români ajunşi la convingerea că toţi deputaţii de până acum nu le-au cunoscut durerile şi năcazurile, ci după ce le-au plătit beutură-spurcată, după ce i-au momit şi prostit, au cugetat, că cu atâta ş-au împlinit datorinţa faţă de „prostul ţăran român”.

Aşa se numesc ei după alegeri.

Se datoreşte apoi fruntaşilor şi meseriaşilor români din Beiuş, conducătorilor poporului din cerc, deputaţilor noştri naţionali şi nenumăraţilor tineri veniţi din toate părţile – în mod impunător din Arad, care au fost veghe neadormită sub durata întregii lupte electorale, scutind pe alegători de momelile şi făgăduielile neruşinoase ale obraznicilor… ai candidatului jidan, Kardos.

S-a dat deci dovadă despre deşteptarea românilor din Dînc că în inima lor bate tot aceiaşi dragoste pentru neam ca şi în alţi ţărani români din alte comitate, cari şi până acum au trimis în dietă deputaţi naţionaleşti. Dat-au dovadă netăgăduită, că nu mai sunt învoiţi în ruptul capului să aleagă oameni de-ai stăpânirii şi n-au să mai fie uneltele darhe al străinilor, ci cetăţeni bravi, oameni în toată firea, cari ştiu să aleagă deputaţi din sânul lor, la cari să poată alerga cu încredere în zile de năcaz şi neajunsuri.

 

***

După hotărârea de la 20 ianuarie 1905, a intrării românilor în luptele pentru activitate, bihorenii au mai rămas în pasivitate până la alegerile dietale din Maiu 1906, când în coînţelegere cu partidul naţional au avut şi ei candidaţi în toate cercurile româneşti. Dar de data aceasta puterea dreptăţii s-a arătat slabă în faţa minciunii şi ameninţări au prins în mreajă pe bieţii alegători şi astfel au scos biruitori pe rarii candidaţilor naţionalişti. Aşa s-a întâmplat şi la Beiuş. Aici a fost lupta îndârjită. Naţionalistul Dr. I. Ciordaş a dus o luptă demnă şi urieşă faţă de contrarul său, cu buzunarele pline, Dr. Bartha Ferencz. Până în presara alegerii, învingerea – cu o majoritate covârşitoare de voturi – era cu siguranţă a noastră. Atunci însă ca nişte sălbatici au năvălit potrivnicii asupra satelor româneşti, au dat bani sub felurite pretexte au cumpărat cum au putut, cu cât au putut şi cum au ştiut şi astfel în ziua alegerii ne găsim cu tabăra înjumătăţită. Cadidatul naţionalist n-a întrunit decât 1.000 voturi. Cu toate acestea Bartha numai după formă a fost deputatul Beiuşului, pentru noi adevăratul deputat a fost deputatul candidatul nostru. N-am deznădăjduit ştiind că fiecare lucru firesc îşi face cursul său cu toate piedicele ce i se pun în cale. Aceasta s-a dovedit şi acum.

De la alegerile din Maiu încoace conducătorii poporului nelipsindu-le priceperea, abnegaţiunea şi bunul cumpăt, au pregătit mare teren pentru luptele viitoare. Şi prilejul de luptă ni s-a dat mai la vreme, decât credeam. Deputatul Bartha a absis de mandat. El n-a vorbit în dietă numai odată, când deputatul naţionalist Dr. St. C. Pop a interpelat pe ministerul Andrassy pentru purtarea scandaloasă a fibirăului Markovits, care a împrăştiat adunarea populară… cunoscută contra proectului lui Appony. Atunci Bartha a ţinut de cuviinţă să batjocorească alegătorii, cari i-au dat mandatul.

El de altfel a fost unul dintre deputaţii, cari merg rar la şedinţele dietei. În sfârşit că nu-i pentru el deputăţia ş-a cugetat că mai rămân destui scandalagii în ceata kossuthistă, cari să insulte pe deputaţii naţionalişti ş-apoi ş-a mai adus aminte că nici alegătorii nu mai sufăr în mijlocul lor. S-a dus deci să se încolăcească la picioarele stăpânului său, ministerul de interne şi l-a rugat să-i dea alt as de roş, mai bun şi mai gras. Şi ca o slugă credincioasă a fost numit notar public în Turocz-kt. Marton, într-un ţinut slovăcesc să mai fericească pe slovacii de acolo, pe cât a fericit pe românii din cercul Beiuş. Astfel am scăpat de un deputat urgisit.

 

Pregătirile

Numirea lui Bartha s-a întâmplat la 16 iulie. Ca un vânt rătăcitor s-a răspândit această veste între alegători. Par că o piatră grea s-a ridicat de pe piepturile tuturora. În ochii ţăranilor români putem citi o uşurare de o povară grea şi bucuria că vor repara greşeala din trecut. Aşteptau deci cu o sete neastâmpărată să audă ce vor zice românii din centru. Erau plini de nerăbdare să afle persoana candidatului naţional, în jurul căruia să se grupeze cu toată dragostea şi să mânuie steagul naţional şi ruşinea în care l-au dus la alegerea trecută.

Dr. I. Ciordaş, fostul candidat, avea dreptul istoric la acest cerc, pentru inima, ţinută să românească, luptele şi încercările de cucerire din rândul trecut. Era însă la deprinderea de arme şi temându-se că termenul de nouă alegere va fi mai timpuriu decât reîntoarcerea sa acasă, a grăbit să aducă la cunoştinţa celor ce ş-au pus încrederea în el, că nu poate lua parte la lupta de cucerire.

Până când românii se pregăteau în tăcere, kossuthiştii corteşau oficial pe faţă încă înainte de abzicerea lui Bartha. Ştiind însă că sorţile de izbândă  sunt foarte jalnice, corteşirile s-au pornit de sus. A venit la Beiuş foişpanul Glatz. Dar nici primirea călduroasă, nici tambalăul dat în onoarea lui, nu l-au putut convinge despre prietenia româno-maghiară, trâmbiţată de presa maghiară. Din contră el află că curentul naţionalist străbate repede în cercul Beiuş.

Ca să se vadă ce fel de oameni sunt contrarii noştri, adăugim aici, că Bartha deşi a fost numit notar public deja în 16 iulie, n-a demisionat din deputăţie până la jumătatea lunii lui august. Legea însă spune lămurit că într-un astfel de caz, două zile după numirea deputatului trebuie să abzică de mandat, iar dacă nu vor atunci prezidentul dietei are să hotărască termenul pentru noua alegere. Nu s-a întâmplat nici una nici alta. Jidanul dracului a fost lacom pe bani, a primit leafa de deputat pe lunile de vară şi n-a voit să demisioneze până nu va trece timpul pe cât a luat leafa. Pe de altă parte ministrul Kossuth avea favorit pe fiul pantofarului din Saluschinsski, căruia îi făgăduise mandatul de la Beiuş. Îl are întreg Kossuth pe acest jidănaş, fiind o injura pe românii de omenie în foaia sa „Lumina” cu care zăpăceşte pe cei naivi. Dar dacă Bartha abzicea după cum spune legea, Kossuth rămânea de râs precum a şi rămas cu favoritul său, căci acesta era la concentrare de arme şi nu-şi putea începe turneul de corteşire.

Kossuthiştii înseşi s-a scandalizat de planul şefului lor, de gheşeftul ce voia să facă cu mandatul de la Beiuş. Văzând cum şi treaba a fost nevoit să renunţe la candidatura lui Saluschinschi şi să recomande pe alt jidănaş, Kardus Arpad, care n-are alt merit decât cea venit în cerc cu punga plină. Această candidatură a fost tot aşa de pur nimerită ca prima. Kardos în politică e o persoană fără valoare, luat în batjocură şi terfelit chiar de foile kossuthiste.

 

***

Cine poate să raporteze gloria strălucită în Beiuş? Cine să însufleţească pe toţi alegătorii, să înfrunte toate mişeliile şi să dezmorţească inimile obidite? Aceasta era întrebarea fiecărui român de bine. Ş-atunci venise la Beiuş încredinţatul partidului naţional, Dr. Ioan Suciu, care în co-înţelegere cu fruntaşii din Beiuş şi cere candidarea cu mare însufleţire pe Dr. Vasile Lucaciu.

Vestea candidării atât de nimerite se răspândi repede în întreg cercul, încălzind şi producând o bucurie generală. Prin văi şi dealuri răsuna mângăitor ca o rugăciune denisală „Doina lui Lucaciu”. Cânta mic şi mare. Ea aprindea şi învăluia cu focul ei toate inimile.

Vasile Lucaciu a sosit în cerc în 17 august şi-a stat până după alegeri. Întru întâmpinare a mers până la Oradea, Dr. G. Cosma. La Beiuş a avut o primire entusiastă. La gară l-au întâmpinat toţi românii cari primiseră de veste despre sosirea lui. De acolo l-au petrecut ca pe un Mesia până la locuinţa lui Dr. I. Ciordaş, unde era găzduit.

Candidarea lui Vasile Lucaciu izbi pe maghiari ca o bombă nimicitoare. Deznădejdea lor era mare. De aceia făcut-au toate sforţările, recurs-au la toate mijloacele neîngăduite. Administraţia lucra pe faţă cu o nemaipomenită nedreptate. Şeful campaniei electorale din partea lor era faimosul fibirău Markovits, binecunoscut românilor pentru brutalităţile săvârşite la adunarea poporală din Beiuş. El s-a exprimat cu îngâmfare unei persoane cunoscute, că Kardos va fi ales, dacă va avea la îndemână 300 de jandarmi. A avut însă 700 şi totuşi a căzut cu ruşine.

Armata nu-mi trebuie căci cu ea nu pot face nimic. Jandarmii sunt arma mea!  a strigat Markovits.

În adevăr administraţia de sub conducerea lui Markovits a dezvoltat o nemaipomenită teroare. Candidatul partidului naţional a fost însoţit în turneul său de un împuternicit de-al lor, care se face tot urechi, doar va găsi în vorbirea lui ceva agitaţie, sau trădare de patrie. Pe de altă parte jandarmii căutau să oprească orice contact între popor şi conducătorii săi. Lui Kardos însă erau îngăduiţi să ademenească poporul cum vreau. Adăugim că brutalităţile jandarmăreşti s-au întâmplat şi după ce fişpanul asigurase pe candidatul nostru despre susţinerea ordinei şi liniştei în cerc. Dar cu cât administraţia încerca mai cu putere să zădărnicească învingerea noastră, cu atât se mărea mai impunător tabăra lui Vasile Lucaciu.

Deputaţii naţionalişti Dr. T. Mihail, Dr. I. Suciu, Dr. A. Novac, Dr. St. C. Pop, C. Brediceanu, V. Demian, Dr. A. Vlad, V. Goldiş au venit să lucreze pentru candidatul naţional. Aceasta a făcut o îmbucurătoare impresie în sânul poporului.

Turneul s-a început cu satele Delani şi Sf. Martin, unde a fost primit ca un apostol. La vorbirea program, ţinută în Beiuş, au luat parte mulţi unguri, care au rămas frapaţi cu desăvârşire. Aplaudau şi strigau „trăiască Lucaciu” ca şi românii. Gălăgioşii de altă dată auzind sublima vorbire ţinută şi în ungureşte, au rămas ruşinaţi că faţă de Dr. Vasile Lucaciu au candidat pe un Kardos, de cât care mai caraghios nu puteau găsi numai pe Gabonyi-Miklos.

Primirea grandioasă a avut apoi în Vaşcău şi satele din jur. În Vaşcău străzile erau presărate cu frunză verde. Cuvântarea măiastră a fost ascultată cu atenţie evlavioasă. Aici au mai vorbit domnii Dr. I. Suciu, Dr. I. Ciordaş şi Dr. D. Lascu, încălzind şi mai mult inimile româneşti cari mărturiseau cu toată tăria sufletului că nu vor vota decât pe candidatul naţional.

Dr. V. Lucaciu a cutreierat toate satele şi-n tot locul a fost primit foarte călduros. Femei şi copii îl însoţeau din sat în sat. Lui cărpinet şi Griştior i s-au făcut porţi triumfale. În Băreşti d-şoarele Todan şi Coroi i-au făcut buchete de flori în trei culori româneşti. Jandarmii au sărit numaidecât cerând să-l depărteze. O fetiţă care era îmbrăcată în port naţional a fost silită să-l arunce.

În urma sălbaticelor măsuri luate de jandarmi faţă de paşnicii alegători, comitetul nostru electoral a protestat telegrafic la fişpan şi ministerul de interne, cerând înlăturarea armatei, de care nu e nici o nevoie. Cererea nu li s-a luat în socotinţă. Ba din contră atrocităţile fără de hotar. Bărbaţii noştri de încredere erau deţinuţi şi arestaţi. Atunci s-a trimis telegramă la cancelaria cabinetului M. Sale ca să se ştie şi acolo ce fel de alegere se plănuieşte la Beiuş.

Totuşi jandarmii n-au izbutit să folosească lui Kardos, care deşi împrăştie bani, nu-i aduceau nici o nădejde. La Vaşcău a şi păţit-o. Venise însoţit de mai mulţi deputaţi kossuthişti, între ei şi fostul deputat Bartha şi-o mulţime de unguri, bătăuşi şi ciomagii din Tăarcaia. Un fecior din Tărcaia arunca cu pietre într-un român trecător. Acesta s-a apărat. Atunci Bartha ca scos din fire striga: – Arestaţi pe ticălosul acesta!

Jandarmii cari ascultă de ori ce nădrăgar kossuthist, voiseră să împlinească porunca, dar i-a oprit fibirăul Rednik. Acesta a infuriat şi mai tare pe Bartha şi ceata de bătăuşi. Dădea din mâini şi striga ca din gura şarpelui, că fibirăul ţine cu românii. Bartha dăduse din nou porunca jandarmilor dar solgabirăul Ercsey, care era încredinţat cu supravegherea bunei rânduieli şi care văzuse câtă nedreptate e în sufletul acestui fost deputat, i-a răspuns:

– Dle! N-ai dreptul să porunceşti jandarmilor. Aici eu poruncesc şi ştiu să-mi fac datoria.

Ca un sălbatic a sărit atunci la solgabirău şi-a voit să îl pălmuiască, dar Ercsey l-a lovit în piept de s-a rostogolit, cât acolo. Aşa s-a astupat gura neastâmpărată a gălăgioşilor, iar Kardos cu ai săi s-au depărtat ruşinaţi, întovărăşiţi de …………. românilor.

Până când lui Kardos îi mergea tot mai rău, candidatul nostru era din zi în zi mai sărbătorit. În mod mai impunător nici că se putea manifesta dragostea poporului român faţă de candidatul naţionalist Dr. Vasile Lucaciu.

Atâta bucurie, atâta mângâiere nimeni n-a putut da acestui popor, decât însuşi V. Lucaciu, care însufleţeşte şi întăreşte în nădejdea vremurilor de mai bine pe toţi ce de mult aşteaptă mântuire. Însufleţirea aceasta înfuria grozav pe contrarii noştri. Notarii cercuali făceau presiuni. Aşa Korner din Budureasa, văzând că n-are voturi pentru Kardos, ameninţa că dacă vor ţinea cu Lucaciu, va trebui plătită remanenţa ce li s-a şters odată.

Notarul Gavra din Bunteşti a făcut şi mai altfel asemenea. De altfel el are pretenţia să fie considerat de român bun, şi nu voeşte să creadă, că-i cea mai rafinată vulpe. Înaintea românilor îţi bate pieptul şi se laudă cu sentimentele lui româneşti, iar între unguri e cel mai devotat prieten al lor. El a spus unei persoane că nu va lucra pentru Kardos, numai la aparenţă căci zice ar fi ruine să se găsească român care să nu se însufleţească pentru Lucaciu. Cu toate acestea în presara alegerii a umblat din casă în casă cu lumina în mână şi cu banii în alta, urmat de un jandarm, corupând pe alegătorii, cari erau toţi pentru Lucaciu.

Care va mai îndrăzni să mai dea faţă cu vre-un român cinstit? Tot aşa de mizerabil s-a purtat şi notarul Lungu, care a dus toţi alegătorii din Gurani şi Petroasa pentru Kardos.

În Petroasa candidatul nostru ajunsese pe o vreme ploioasă. Aici a răcit, întorcându-se la Beiuş a vărsat sânge. De aici a provenit boli ce ne-a pricinuit şi nouă atâta supărare.

Despre purtarea Tărcăienilor dăm aici un exemplu. În Zăvoeni – Petrileni au prins pe un român, l-au bătut lăsându-l mai mort, l-au luat apoi cu sine şi numai a treia zi l-a găsit muierea sa. Acest fapt s-a petrecut în prezenţa jandarmilor, cari stăteau nepăsători. Altul a fost bătut de jandarmi până i s-a umflat mâna.

Corteşii noştri nu puteau intra în sat căci nu le dădea Markovits certificat, sau dacă şi primeau nu puteau vorbi cu alegătorii, decât în prezenţa jandarmilor.

Văzând deputaţii noştri că mişeliile se înmulţesc deşi românii sunt pacinei, au invitat la alegere pe mai mulţi gazetari străini: ca astfel şi presa străină să fie informată corect. Mulţi au şi răspuns invitării, au venit şi au însoţit pe candidatul nostru în turneul său, trimiţând apoi rapoarte fidele despre cele petrecute. Presa maghiară s-a cătrănit grozav şi pentru aceasta, căci ea nu ia putut umbla cu minciuni.

 

Ce-au făcut jandarmii?

Dăm aici numai o parte din multele mişelii săvârşite de ei. La 20 august, ajungând Kardos cu tărcăienii lui la Vaşcău şi văzând că l-au întâmpinat puţini alegători, au persecutat pe toţi alegătorii, cari purtau frunză verde, ba au dat poruncă, ca nimeni nu-i iertat să poarte frunză verde în pălărie.

Învăţătorul Petre Mihuţ din Câmp, Părintele George Bogdan şi Nicolae Bogdan, directorul de la „Şoimul” au fost petrecuţi de jandarmi până la comunele lor şi acolo arestaţi.

În 22 august au străpuns cu suliţa pe românul Drăgoi din Petrileni şi astfel plin de sânge l-au purtat pe sate să înspăimânte lumea ca şi în ’48 .

Au arestat pe Barbuş din St. Mărtin, fiindcă a vorbit cu un ţăran.

Au oprit ca Joia, în târg, apoi pe sate să vorbească către doi-trei alegători la un loc.

Ei n-au pregetat a intra şi în sanctuarul familiar. Au scos cu baionetele pe oameni din curtea advocatului Dr. I. Ciordaş.

Dl. Dr. G. Cosma a fost scos din Curăţele cu puterea, fiindcă mersese acolo să amenajeze trăsuri pentru ziua alegerii.

Au însoţit pe trăcăienii, cărora fibirăul Maekevits le dăduse bilete până când bărbaţilor noştri de încredere tot acest fibirău a negat contra semnarea biletelor de legitimare. Au rupt cingătoarele de la muieri sub pretext, că acelea sunt din tricolor românesc.

Au adus la Beiuş ferecaţi pe Terentia Popa, când de prisos pe doi feciori, fiindcă n-ai lăsat pe alegătorii din Ferice să primească bani corespunzători de la corteşii lui Kardos.

Au deţinut pe d-nii A. Morar şi M. Popa sub pretext că agită poporul.

Au rupt lanţul de la orologiul d-lui E. Nyeri, fiindcă atârna de el o panglică cu tricolorul românesc.

Au alungat din Beiuş pe flăcăii ceteraşi cari veniseră la alegere.

Au violat dreptul de imunitate a deputatului V. Damian.

Au lăsat ca tărcăienii să spargă uşile la casele românilor din Crăsuia, partizani de-a lui Lucaciu. Au privit nepăsători cum tărcărenii au străpuns trei femei şi-o copilă de patru ani. Au străpuns Anei Borha capul.

Pe femeile lui Vasile Poruţ şi pe copila de patru ani, Floarea Vesa le-au străpuns în gât. Pe lângă asistenţă lor, tărcăienii au rupt mâna Mariei Vesa. Au îndemnat pe tărcăieni să atace pe români.

Mergeţi – au zis – şi atacaţi pe valahi, pentru că avem poruncă ca orice faptă a alegătorilor kossuthişti să o sprijinim chiar cu suliţa etc.

 

Mărturisiri adevărate

Pentru ce au fost oamenii români persecutaţi? Ce crime au săvârşit? Pentru ce i-au luat jandarmii aşa de grozav la goană? Au făcut terorizări? Nu! Ei au fost paşnici sub durata întregii campanii electorale. Şi ca să se vadă aceasta mai lămurit, reproducem aici declaraţiile fişpanului Glatz către un gazetar ungur. El a zis: „Zilnic primesc câte 30-40 de rapoarte telefonice pline de contraziceri, încât nu-mi pot forma o idee lămurită despre adevărata stare a lucrurilor. Ziua de la Vaşcău a fost cea mai agitată. Cunosc vaşcăuani ca pe nişte oameni paşnici şi liniştiţi şi cred că ştirile de-acolo sunt exagerate. Pentru aceia nici nu am luat dispoziţii, cu toate că mi s-au adresat atâtea plângeri”.

În cazul cu subprefectul Rednik din Vaşcău, el a făcut bine că n-a arestat pe Bogdan, căci acesta este domiciliat în Vaşcău, unde are avere imobilă şi este om cu vază în localitate.

Bartha şi Kardos sunt totuşi foarte nemulţumiţi cu conduita administraţiei. Ei mi-au declarat că dacă administraţia va mai privi tot aşa de nepăsător agitaţia românilor ei vor renunţa la lupta electorală.

N-am auzit nici o plângere împotriva lui Lucaciu, a lui Suciu şi dr. Lascu. Discursurile lor au fost controlate, dar ei n-au rostit nici o vorbă de agitaţie. Împotriva felului de luptă al acestor trei domni nimeni nu poate să ridice nici o obiecţie. Lucaciu este un om foarte simpatic şi cuminte, el face cea mai bună impresie şi nu mă mir că este iubit în sânul poporului. Agitatorii nu sunt ei, ci persoanele care-l însoţesc mai ales studenţii români.

Nu mă mir deloc, că agitatorii naţionalişti au izbutit să aţâţe poporul din Vaşcău. Căci aici mizeria este atât de mare, încât poporul este aici uşor răzvrătit. Recunosc că trebuie lecuită mizeria aceasta din Vaşcău.

 

Kardos despre români

În general politicienii maghiari urăsc de moarte pe români. De câte ori trebuie să auzim insulte la adresa noastră! De câte ori ni se zice să mergem în România, că aici n-avem ce căuta! De câte ori ne batjocoresc! Ţăranul român e pentru ei „budos olah, buta mokany”. Bartha însăşi s-a exprimat că el cumpără piei de măgari. Aşa numea el alegătorii români.

Scriitorul acestor rânduri a auzit pe un ungur zicând cu prilejul alegerii că „doi boi şi un român face trei boi”.

Şi aceşti politicieni mai au îndrăzneala să cerşească mandat de la români? Vine acum Kardos şi adauge şi el ceva la numărul insultelor. Cine a ţinut vorbirea în Meziad a numit pe români ţigani. Şi s-au găsit totuşi români care l-au votat.

 

O scenă înduioşătoare

Când candidatul nostru şi-a ţinut vorbirea în Cusiiş s-a întâmplat o scenă mişcătoare. Era de faţă întreg satul. Toţi ascultau cuvântarea ca pe evanghelie. La sfârşit după ce a gătat de a mai cuvânta, ieşi din rândurile mulţimii un ţăran bătrân cu plete albe. Luându-şi cuviincios pălăria din cap, grăi către Lucaciu: „Mulţămesc lui Dumnezeu că te-am văzut odată în viaţa mea. Te-am mai văzut la Cluj când te-au judecat”. Părintele Lucaciu înduioşat întinse mâna. Ochii celor de faţă se umeziră şi un suspin adânc se auzi din piepturile ţăranilor.

 

Ziua învingerii

Ziua alegerii a fost aşteptată cu nerăbdare din ambele părţi. Cererea de candidatură a lui Vasile Lucaciu a fost înaintată preşedintelui Waltner Edmund încă în preseara alegerii. Ea era iscălită de domnii Dr. I. Ciordaş, Dr. C. Popovici, Dr. I. Iacob, G. Papluca, Al. Ardeleanu, P. Voştinar, I. Cosma, pădurar, Geor. Ardelean, preot, G. Ardelean, măcelar, Con. Ignat, I. Ardelean, T. Bărbuş, P. Duma, G. Martinescu, I. Pinter.

La nici o alegere partidul naţional n-a fost aşa bine organizat ca aici.

Preoţii şi învăţătorii cinstiţi s-au purtat bine. Am văzut însă în tabăra lui Kardos pe preotul Eugen Ardelean, neruşinatul, trădător, care a păcătuit atât de mult şi până acum faţă de români, dar mai ales acum când n-a luptat numai contra unui român ci şi contra celui mai mare preot român Vasile Lucaciu. Sufletul întregii campanii a fost fără îndoială deputatul Dr. Ioan Suciu şi Dr. Ioan Ciordaş, care au pus toată tăria şi priceperea pentru organizarea perfectă a cercului.

Deputaţii noştri au fost împărţiţi în modul următor: C. Brediceanu, Beiuş; Dr. Suciu, Vaşcău; Vasile Goldiş, Călugări-Sohodal, Aurel Novac, Briheni-Susti; Vasile Damian, Cristioră de Sus; Dr. Aurel Vlad, Căbeşti; Ştefan C. Pop, Lunca şi Dr. T. Mihail, în satele din jurul Beiuşului.

Pe lângă ei erau angajaţi peste 120 de aranjatori între care Dr. Ioan Marseu, Dr. A Grozda şi I. Niga arhitect.

Dis de dimineaţă oraşul era în picioare. Toţi aşteptau cu viu interes să vadă sosirea alegătorilor.

Partizanii lui Kardos erau postaţi în piaţa din mijlocul oraşului aproape de votare apăraţi de toate părţile de jandarmi. Ai candidatului nostru au fost aşezaţi la oborul de vite afără din oraş, scutiţi numai de bărbaţii noştri de încredere.

Pe toate străzile ce duc în piaţă din oraş erau trase cordoane. Comitetul nostru executiv s-a îngrijit ca aranjorii noştri să aibă bilet de liberă trecere.

Ziua alegerii 48-iştii au început-o cu bătaie şi bătuţi au rămas. Deputatul Kossuthist Halasz angajase o bandă de bătăuşi din Tărcaia să bată un gazetar ungur, Bătaia se sfârşeşte odată cu sosirea alegătorilor la orele 5,1/2. Sunt cam 100-200 de alegători ai lui Kordos, câţi a putut cumpăra şi câţi şi-au vândut sufletul, din părţile Vascăului. Sunt păziţi de tot atâţia jandarmi. Ungurii aveau nădejde aici. Când li s-a spus că alţii nu mai sunt şi că terenurile lor vin goale, au deznădăjduit cu desăvârşire.

Ceva mai târziu soseşte un tren de alegători de ai noştri. Sunt peste 900 din comunele Vascău, Bărasti, Vărzari de sus şi de Jos, câmp, Cărpinet, Leheceni, Sălişte, Poeni, Cristior, Călucari, Sohodol, Colesti şi Briheni.

E o privelilşte încântătoare. Un cortej lung porneşte de la gară, în frunte erau deputaţii: V. Goldiş, A. Novac şi fruntaşii comunelor T. Teaha, G. Bogdan, Micula, apoi învăţătorul Miclea, N. Bogdan, A. Munteanu, candidat de deputat: T. Teaha, Maxim Nonu, Florian Mezea, Dr. Ioan Vostinar, Ioan Băruta etc. Muzicanţii din Cermeiucintau din clarinete. Românii din oraş au postat în rândurile frumoase pe ambele părţi ale străzii şi-i primeau cu strigăte de „Să trăiască Lucaciu”. Era ceva fermecător în această privelişte. Ei răspundeau tot aşa dar nu auzeai o insultă la adresa lui Kardos. Strigătele noastre se întâlnesc şi se unesc într-un singur şi mare strigăt de biruinţă sufletele tuturor.

Nu mult în urma lor soseşte deputatul A. Vlad, preoţii G. Cristea şi Kis, cu alegătorii din S. Mărtin, Delani, Căbeşti.

La orele 7,1/2  soseşte alt tren special de alegători de ai noştri. Ieşind de pe peronul gării li se iau toate bitele. Intrarea lor stârneşte şi răspândeşte acel entuziasm ce mai înainte. În frunte merge Vasile Blag, I. Suciu, Şt. C. Pop, juriştii M. Popa, B. Ursar, Păscuţ, preoţii învăţători şi alţi fruntaşi cu alegărorii din Brădet, Băraşti, Dumbrăvenii Chiscău, Măgura, Valea Neagră de Jos şi Sus, Rieni, Lunca şi Sudrici.

După ei au sosit în căruţe alegătorii din Cociuba, Leleşti, Ţigăneşti, Drăgăneşti, însoţiţi de d-nii Ilarie Crişan, părintele Vasile Terebenţ, Eugen Nyeki, Iustin Nemet, Iuliu Crişan.

Izbânda noastră era sigură. Un gând mai avem: doream a şti ce s-a întâmplat cu alegătorii din Meziad, care totdeauna au fost kossuthişti. Sunt 200 de voturi. Ca o şoaptă tristă trece de la alegător la alegător întrebarea: „Unde sunt mezădanii?” Şi când nedumerirea noastră era mai mare, vedem un convoi lung de alegători. Erau 130 de votanţi din Meziad în frunte cu Dr. A. Grozda, Dr. Ioan Iacob şi A. Ardelean. Entuziasmul stârnit de sosirea lor nu se poate spune în cuvinte. Aceşti alegători care se credeau pierduţi au fost îmbrăţişaţi cu lacrimi în ochi de către fraţii lor din alte sate. Ei au sosit mai târziu în tabăra noastră. Motivul întârzierii, că au trebuit să ocolească mult şi să vină de pe altă cale lăturalnică pe unde nu s-au întâlnit cu kossuthişti.

Biroul alegerii s-a format conform legii. Înainte de orele 9 a început votarea, cu alegătorii din Beiuş. Kossuthiştii, văzând că înfrângerea lor este sigură, au recurs la o apucătură mişelească. Au mai candidat pe un anume Vasile Lucaciu cugetând că astfel se vor împărţi voturile noastre. Văzând românii această apucătură, au mai candidat şi ei pe un alt Kardos Arpad, comerciant în Pesta. Vestea despre apucătura kossuthistă, a produs mare revoltă în sânul alegătorilor români. De la un om trecu vorba că fiecare să fie cu băgare de seamă şi să voteze cu Dr. Vasile Lucaciu, popă românesc. Un ţăran din Poienii de Sus văzând că preşedintele vrea să-l încurce, silindu-l să voteze cu fictivul Vasile Lucaciu şi nu cu popa românesc, se enervă şi ţipă cât îl ţine gura: „pe sângele nost, pe românul Vasile Lucaciu, votăluiesc”. Neizbutind în acest plan, kossuthiştii au recurs la alte mijloace. Ei plănuiră să dea cu pietre şi să spargă ferestrele la români. Dacă nici atunci nu-i vor înverşuna pe români, atunci să aprindă. Planurile lor au fost descoperite de un corzeş de-al lor, care scandalizându-se de aceste apucături, josnice a şi călătorit la Pesta. Deputaţii români au şi adus acestea la cunoştinţa preşedintelui încă în presara alegerii.

Votarea s-a făcut la două comisii. La comisia I-a, preşedinte Wallner Odon. Bărbaţi de încredere din partea noastră, Dr. Aurel Lazăr şi Dr. C. Popovici. La Comisia a II-a, prezident Dr. Gyorgy Geza. Bărbaţi de încredere Dr. G. Cosma şi G. Bogdan. La ambele comisii, votarea merge intenţionat încet, ca să se prelungească alegerea până târziu seara, când se credea că vor putea fura din voturile noastre.

Abia începe votarea că scenele se repetă. Ziariştii pentru a putea să treacă la poştă, trebuie să treacă prin tabăra lui Kardos. Întorcându-se de la telefon, G. Pap raportorul „Tribunei”, însoţit de Onisifor Ghibu, raportorul „Luptei”, sunt atacaţi de tărcăieni. Pietrele zboară tot mai des, iar cozile de steaguri se prefac în lănci pentru a lovi în cei doi cetăţeni liberi. Viaţa lor era în primejdie şi jandarmii, nici că se sinchiseau. Scena aceasta s-a petrecut sub fereastra doamnei Ciordaş. Înspăimântată dânsa striga din fereastră după ajutor. Atunci un bolvan o loveşte cu violenţă în piept, silind-o să se retragă.

Banda a prins chef de bătaie şi de acum încolo, orice circulaţie este oprită. Cerem telefonic oficiul poştal ca un servitor să fie trimis după telegrame şi astfel trimis după telegrame şi astfel, redobândim legătura cu poşta. Despre concursul alegerii, dnii Sever Bocu şi Gh. Pop, au dat informaţii perfecte şi foarte amănunţite, după care dăm şi noi, reproducerea ce urmează.

La Comisia I, voturile s-au dat în următorul mod.

La orele 9 s-au dat pentru Lucaciu 23, Kardos 56. Vine apoi Vascăul. Votează de aici ungurii şi jidovii pe Kardos. Ceilalţi sunt toţi ai lui Lucaciu. Ei votează aşa: ”Doctor Lucaciu, popă românesc”. La 10 se termină şi Vascăul şi raportul voturilor este următorul:

Lucaciu     42

Kardos      74

Cei doi candidaţi de paie n-au nici un vot. Urmează Bărăşti, Căroinet şi Călugări. La 11 raportul este următorul:

Lucaciu     91

Kardos      79

La ora 12 termină comuna Călugări. Raportul este următorul:

Lucaciu     102

Kardos       82

Câteva minute înainte de aceasta, vine maiorul de jandarmi şi anunţă că dânsul nu poate lua răspunderea pentru casa lui Ciordaş, car e este păzită de jandarmi, pentru că, zice dânsul, membrii familiei mereu apar la fereastră şi prin prezenţa lor, incită mulţimea înfuriată la culme. Se trimite bărbatul de încredere. Dr. Aurel Lazarsa constată adevărul. Câteva minute mai târziu, se reîntoarce aducând preşedintelui cheile odăilor dinspre stradă, drept dovadă, că acuza jandarmilor e neîntemeiată. Preşedintele dă ordin să fie întărită paza de jandarmi la casa lui Ciordaş.

La ora 1, votează Vărzarii de Sus. Votează pe Lucaciu, evreiul Stark Samuel. Raportul este următorul:

Lucaciu     270

Kardos       84

La 1,3/4 termină comuna Câmp. Voturile stau astfel:

Lucaciu     322

Kardos       94

La 2 jumătate, a terminat comuna Băiţa oraş. Starea este:

Lucaciu     389

Kardos      120

La ora 3,1/2 intră comuna Ghighiseni. Starea este:

Lucaciu     477

Kardos      120

La ora 5, votează comuna Stei. Starea voturilor este:

Lucaciu     600

Kardos      138.

Kardos şi cu al lui iubit Bartha, cu trenul de trei după amiază sau reîntors la Pesta, înainte de sfârşitul căderii.

La 6 votează comuna Valea Neagră. Ungurii vestesc că acum încep rezervele lor. Se răspândise zvonul că se pregăteşte o bătaie în noapte, de la care ungurii speră învingerea lor, fapt e că alegerea se tărăgănează în mod suspect. La 6,1/2, raportul este următorul:

Lucaciu     616

Kardos      181

La ora 7 încep să se ivească tărcăienii însălbătăciţi de băuturile de peste zi. Ei sunt singura lor nădejte.

Raportul de voturi este:

Lucaciu     751

Kardos      183

La 7,3/4 voturile stau astfel:

Lucaciu     871

Kardos      186

La ora 9 seara, voturile se repartizează astfel:

Lucaciu     871

Kardos      198

La orele 9 şi ceva o alarmă îngrozitoare, a umplut întreg cuprinsul. Foc!, Foc!, Beiuşul arde!, se auzeau strigăte, răspândind groaza în oameni. Un moment se părea că şi în tabăra noastră e mare linişte. De la comisia 2, preşedintele György, fuge lăsând acolo comisia.

„Vai doamne, strigă îngrozit, o să ardem aici!”.

Scriitorii proceselor verbale, fugiseră şi ei şi rămaseră toate hârtiile pe masă.

Într-un moment conducătorii noştri s-au lămurit asupra situaţiei. Dnul Mihali ne-a şi spus că partidul a avizat cu două zile înainte pe preşedintele alegerii, că în caz că noi românii vom avea majoritatea, rolul tărcăienilor este să zădărnicească actul alegerilor, prin incendiu.

Tărcărenii, dară pe la orele 9, au aprins paiele de pe domeniul episcopesc de lângă gară. Aceasta ca ultimul adut cu care credeau să zădărnicească alegerile. E de amintit că clopotele sunau numai la cele două biserici ungureşti, iar alarma se dăduse încă înainte de a se isca focul.

Strigăte enorme în tabăra lor. Corteşii lor năvălesc în sala Comisiei I şi cu o îngrozire şi spaimă prefăcută, cer preşedintelui să nu mai ţie alegerea fiindcă arde oraşul. Deputatul kossuthist Simko, ameninţă pe preşedinte că pactează cu românii.

„Nu vezi dumneata că oraşul e în primejdie?, trebuie suspendată alegerea”.

– „Pe ce motiv?” întreabă preşedintele. Dacă-i foc, sunt aici pompieri, treaba lor, ce vor face. Eu am venit să conduc alegerea nu să sting focul!”.

– „Dar tărcăienii pleacă acasă, ei nu vreau să mai stea”.

– „Poftească! Acesta nu-i motiv de a suspenda alegerile a ripostat preşedintele care a ieşit apoi în stradă singur şi după ce s-a convins că focul era departe şi pe deasupra mai ştia de trucul lor, le-a respins cererea. Atunci au urmat scene mizerabile, puse la cale de deputaţii Gal Andras, Horti, Korda, Farkashazi, Simko, Madarasz şi Halasz, nişte haimanale, cu gradul de cultură mai prejos decât al tărcăienilor. Ei vociferau şi ameninţau, chiar şi pe preşedintele, aşa încât acesta s-a văzut nevoit să-i scoată afară cu jandarmii, lăsând în sală numai pe membrii comisiei”. Eşind afară Gal Andras răcnea ca un sălbatic:

– „D-aceea vă vom arăta noi că popa valah, nu-şi va pune piciorul în parlament!”.

În tabăra noastră era însă linişte. Un alegător, bătându-şi joc de apucătura aceasta zise: – „De pe mine poate arde şi casa de a cărui perete mă razim acum eu nici atunci, nu mă mişc din loc, că nu-i a mea şi nici nu mă simt vinovat”.

Toţi râdeau cu hohote…

Clopotele de la cele două biserici unite continuau să mai răspândească groaza. Toată lumea râdea însă de apucăturile neizbutite a ungurilor. Ei au mai încercat să sperie lumea şi cu un alt al doilea incendiu, răspândind vestea că s-a aprins şi o cazarmă de jandarmi.

Câteva minute mai târziu, ungurii au dispărut ruşinaţi de pe teren. Când au ajuns tărcăienii la vot, nimeni nu le mai auzea gura, toţi au intrat la votare ca plouaţi. Dimineaţa, situaţia voturilor era următoarea:

Lucaciu     1.015

Kardos        420

Sfârşitul la această comisie:

Lucaciu     1.023

Kardos        426

La comisia a doua, votarea începe cu comuna Cristior. Votarea merge încet şi tărăgănată. Se deliberează mult la fiecare vot. Ţăranii sunt chestionaţi asupra celor doi Lucaciu, care sunt candidaţi. Ei vin falnic, în frunte cu preotul lor Andrei Popa. Judele comunal votează şi el cu Lucaciu. Terminându-se votarea Cristior, raportul voturilor este:

Lucaciu     97

Kardos       9

La orele 12,1/2 vine comuna Leheceni. Votează şi judele comunal Nicolae Perme. Raportul este următorul:

Lucaciu     184

Kardos       13

Urmează comuna Lunca. La 12,1/2 votează comuna Sustiu. Starea este următoarea:

Lucaciu     263

Kardos       70

Urmează comuna Briheni. Votează şi judele Ioan Scrofan, pe Lucaciu. Starea este următoarea:

Lucaciu     307

Kardos       74

Urmează Dumbrăvenii. În comuna aceasta avem numai trei voturi. Ceilalţi vreo 20-25 vin în frunte cu notarul şi cu jidanul şi votează cu Kardos. La 4 votează Valea Neagră. Kardos are aici 2 voturi. După aceea votează Chiscăul. Votează şi judele comunal Miron Goldiş cu Lucaciu. Starea este:

Lucaciu     349

Kardos      100

La 5 ore deputatul Gal Sandor intră în sala de votare şi cere întreruperea alegerii pentru o jumătate de oră pentru că comuna lor este departe şi n-au putut aduce alegătorii. Se vorbeşte tot mai mult ca să intenţioneze o prelungire în noaptea alegerii, ca apoi să se însceneze o bătaie. Obraznicul ieşind din sală, a strigat către câţiva preoţi: „Acestora să le dăm congruă, mai bine spânzurătoare”.

La 5,1/2 votează comuna Broşti. Starea voturilor:

Lucaciu     375

Kardos      100

La 6,1/4 votează comuna Cociuba. Cu aceasta se termină voturile din ţinutul Vaşcăului. Ţinutul acesta se termină voturile din ţinutul Vaşcăului. Ţinutul acesta a fost al nostru. De aici încolo vine ţinutul Beiuşului, în care spun adversarii, ei sunt tari. Voturile erau:

Lucaciu     396

Kardos      141

Începe comuna Beenii de Jos. Petru Costa nu ştie să spună decât „Popa Lucaciu Vasile”. Fiind şi celălalt candidat Vasile Lucaciu şi popă este chestionat mult ca să distragă pe candidatul său.

Pe singel nost, pe românul Lucaciu votălesc!, strigă în sfârşit primindu-se acum votul.

La 7 raportul voturilor este:

Lucaciu     399

Kardos      167

La comuna Bunteşeni încep votanţii lui Kardos. Aici s-a dezvoltat o teroare mare şi notarul Gavra, absolvent de teologie, a lucrat mai mult contra noastră. El a fost scuipat în sfârşit şi huiduit de alegătorii români. El a cumpărat pe alegătorii din Bunteşeni cu câte 10 fl. Şi pe faţa preotului Ferenţiu Papp se citeşte părerea de rău, că în urma mişeliilor n-a putut aduce decât trei alegători pentru Lucaciu. Situaţia voturilor la orele 7 şi jumătate.

Lucaciu     412

Kardos      186

Comuna Crăsnia. Pe Kardos votează doi săteni şi… Vine un român, la întrebarea preşedintelui el zice pe doctor şi nu ştie numele lui Lucaciu. Preşedintele îi dator să-i numească numele tuturor candidaţilor, nu i-l pomeneşte decât pe a lui Kardos şi astfel românul nu-şi aminteşte de numele lui Lucaciu şi votul se anulează. Mai mulţi alegători se prezintă, dar preşedintele spune că n-au vot. Se iveşte un incident. Un jandarm trage brutal de şubă pe un alegător. La intervenţia energică a bărbatului nostru de încredere preşedintele mustră pe jandarm. La ora 8 raportul este următorul:

Lucaciu     434

Kardos      204

Urmează comuna Pocioveleşti. Începe partida Kordos. Întâiul votant este Ioan Isac. Lui îi urmează alţi 11. Pe Lucaciu votează cel dintâi. Urmează Beinşele. În grupa care a venit să voteze unul a votat pe Lucaciu. A fost dat la o parte până ce au venit partizanii lui Lucaciu. Din Binşele au fost cei mai mulţi români, care au votat cu Kardos. Vreo 70 de inşi. La orele 9 raportul este următorul:

Lucaciu     446

Kardos      210

La 9,3/4:

Lucaciu     495

Kardos      223

La orele 10,1/2 situaţia voturilor:

Lucaciu     518

Kardos      273

Scene interesante se petrec la votarea românilor „kossuthişti”. Pronunţarea numelui lui Kardos le face o greutate deosebită. Cu o bună voinţă extraordinară preşedintele admite orice variantă. Un ferician se trudeşte să rostească şi după multe încercări izbuteşte.

Văzând preşedintele observă către scriitori: „A ştiut lecţia”. Şi toţi ungurii fac haz pe socoteala românilor care le susţin candidatul.

La 11 ore până la 11,3/4 votează un lung şir de români din Căbeşti. Toţi votează pe Kardos, mulţumită părintelui Tempeleanu din această comună. Desigur Kardos îi va arăta recunoştinţă încă dinainte.

La 12,1/4 soseşte Meziadul, o comună puternică şi cu greu de cucerit. Întâiu cei cu Kardos sunt români grozav de entuziasmaţi încât abia stau pe picioare. Teodor Pante este întrebat cu cine votează.

– Apoi nu ştiu cum îl cheamă – zice omul scărpinându-se după ceafă.

– Da cine să trăiască? Zise preşedintele.

– Să trăim cu toţii.

Un hohot de râsete.

Altul la rând.

– Nu mă împinge că acuşi zic Lucaciu, strigă către jandarmul care-l îmbrânceşte şi mânios îi şi zice preşedintelui:

– Numai daia Lucaciu.

Fireşte, nu se admite şi nouă nu ne pare rău. Pe altul preşedintele abia-l ţine în picioare sprijinindu-l cu bună voinţă până i se suflă Kardos.

Primarul este beat mort şi se amestecă mereu în cuvintele preşedintelui, dând loc la un şir întreg de scene hazlii, prin faptul că preşedintele îi tolerează orice ca unui bun partizan.

De la o vreme pierde însă răbdarea. D-ta să taci, că eu fac rânduiala, îi zice preşedintele.

– Faci, dar nu faci ca mine.

Preşedintele înghite căci nu se poate pune cu un om beat.

O milă adâncă te cuprinde. Când vezi cum şi-au bătut joc de aceşti români.

Vin apoi ai noştri tot din Meziad. Ei fac impresia cea mai bună, căci în deosebire de ai lui Kardos, toţi sunt treji şi senini. O sută treizeci de voturi din 195 sunt ale noastre.

La orele 2 Mezindul a isprăvit de vot. La prima procedură electorală s-a încheiat şi rezultatul este:

Lucaciu     1.023

Kardos        426

Total          1.449

Iar la urna a II-a:

La orele 2:

Lucaciu     624

Kardos      424

Până în clipa aceasta s-au dat deci cu totul 2.497, cari se distribuie astfel:

Lucaciu     1.647

Kardos        850

Este la orele 2 şi jumătate şi mai sunt şapte comune în restanţă dintre ele Suncuiuşul, locuit de unguri, votează cu Kardos. Tot astfel şi din Sovăniş fac să mai crească în ultimul moment puţin voturile lui Kardos. Ca o ironie votează la urmă un român anume Kövary pentru Lucaciu.

La ora 4, în sfârşit toate procesele verbale sunt făcute şi preşedintele publică rezultatul alegerii.

Câteva sute de români, ţărani şi cărturari s-au adunat în curtea localului de vot. I. Lunga lor nedormire li răsplăteşte cu ştirea strălucitei noastre învingeri, repetăm cifrele publicate de preşedinte:

Lucaciu     1.718

Kardos        914

 

Preşedintele proclamă pe Dr. Vasile Lucaciu deputatul cercului Beiuş ales cu o majoritate de 804 voturi.

Un lung „Trăiască” izbucneşte din piepturile românilor. În locuinţa ospitalieră a lui Dr. I. Ciordaş, o societate numeroasă de români adunată, Doamnele şi domnii au vegheat cu toţii până la ora asta. Sub impresia uriaşei noastre învingeri o horă românească se încinge în jurul meselor şi toţi sărbătoresc cu o duioasă bucurie pe noul deputat român, Dr. Vasile Lucaciu.

Deputatul Şt. C. Pap, aici s-a adresat către alegători rostind o cuvântare foarte inspirată:

– Sculaţi-vă şi nu vă mai temeţi – a zis – căci, iată a venit mântuitorul nostru! Erau momente, cari nu se uită niciodată în viaţă. Oamenii se îmbrăţişează, plângeau lacrimi de bucurie, c-au văzut sfârşitul acesta.

A doua zi întreg oraşul a fost pavoazat în onoarea lui Lucaciu.

După prânz la 3, Lucaciu petrecut de mulţime enormă la gară, părăseşte Beiuşul. El călătoreşte cu dl. şi dna. Mihail şi preşedintele Welmaun. Trenul a sosit la 4 în Oradea. Mulţime colosală de români a ieşit aici întru întâmpinarea lui Lucaciu, aclamându-l cu însufleţire, atât pe dânsul cât şi pe preşedintele Welmann. Cu trenul de 9,1/2 Lucaciu îşi continuă drumul spre Baia Mare.

 

Păruiala patriotică

În ziua alegerii deputaţii Kossuthişti vizitau tabăra noastră şi erau surprinşi de liniştea, buna disciplină şi însufleţirea ce domnea în ea. După ei veinise şi Suger Suleiman. Acesta întorcându-se în tabăra lui Kardos intră în cafeneaua Hirsmann, unde deputatul Korda şi alţi stăteau răzimaţi la masă, foarte necăjiţi. Suleimann după cele văzute în tabăra noastră zise la Korda:

– După toate acestea, nu mă pot răţinea să nu strig: Trăiască Lucaciu! Măi ţăgane cântă! „Doina lui Lucaciu”. Korda se înfurie şi-i răspunde lui Suleimann c-un potop de palme. Turcul surprins se înfurie şi el şi-o încăierare patriotică se încinse între cei doi corifei kossuthişti. Zburau scaune, se rostogoleau mese şi sfârşitul fu că Suleimann bătut bine sări pe fereastră afară.

 

 

Pomelnicul trădătorilor

Ne-am bucurat când am văzut preoţi şi învăţători făcându-şi datoria. Ne cuprinde revolta sufletească când ne gândim c-a fost mare numărul preoţilor trădători. Când majoritatea covârşitoare a alegătorilor a înţeles glasul de chemare a fruntaşilor săi şi s-au pătruns de duhul trezirii naţionale, trădarea mişelească a celor mai jos interpretaţi este cu atât mai gravă şi ei trebuie amintiţi la stâlpul infamiei naţionale. Iată-i Pap Szabo / Lancu / din Meziad, care a închis uşa dinaintea candidatului naţional Ioan Papp din Crăsuia, tatăl său Teodor Papp din Pociovelişte, vărul său Ilie Cioară din Beinşele, care împreună cu dascălul său Ioan Popovici au avut obrăznicia să îndemne poporul să voteze cu cine le va da ceva. Nicolae Horgea, socrul notarului Gavra, Al. Popa din Petroasa încuscrit cu cei mai sus înşiraţi. M. Papp din Burda se zice că şi ar vot. S-a aşteptat şi atunci de la dânsul să vină cu poporul său cum au făcut şi alţi… fără vot şi se ţine de cinste, că-i în tabăra lui Lucaciu. Atunci se mântuie de bănuiala că e sub influenţa socrului său Gavra din Bun… cel cu ruşinea naţională. Cel mai mizerabil dintre toţi a fost ins popa Tempeleanu din Căbeşti, care nu s-a ruşinat să voteze pe faţă pentru jidanul Kardos. El este socrul fiicei părintelui Cioară.

Adică toate neamurile au aflat de bine să fugă de la locul de cinste, ce-ar fi trebuit să-l ocupe.

Învăţătorii din cercul Vaşcăului s-au purtat bine, iar din cercul Beiuşului mai rău.

 

Durere naţională

Nu ne-a fost dat să ne bucurăm în tihnă de marea învingere de la Beiuş. Deşi ea a fost strălucită totuşi o scânteie de durere s-a sălăşluit în inima şi sufletul oricărui român de bine. Numărul prea mare a trădătorilor a tulburat una din orele bucuriei naţionale. Cercul Beiuşului este cerc românesc şi nu-i iertat să se dea nici un vot vrăşmaşului nostru. Din cele 900 de voturi date lui Kardos ungureşti n-au fost mai mult 300, dar mare durerea noastră pentru cele 600 de voturi date contrarului. Când îi vom vedea şi pe acestea luminaţi? Când treji la minte? Când nu-i mai putea ispiti banul dracului şi beutura?

De data aceasta nu le putem zice decât cu cuvintele stei scripturi: D-zeu să-i ierte, că nu ştiu ce fac!

 

Episoade

Multe episoade interesante unele hazlii se întâmplase la alegerea aceasta. Aşa:

Kardos cu ai săi unguri merse să ţină vorbirea de program la Vaşcău. Ei năimiseră mai mulţi români cu câte un zlot pe zi, cari să îl însoţească şi să strige când va cuvânta Kardos.

Kardos începu să vorbească ungureşte. Vă închipuiţi ce mură caraghioasă făceau sforţările unui dictator de bancă din Budapesta adus aici ca să vorbească ţăranilor români din Bihor. Românii plătiţi nu se însufleţesc deloc.

– Strigă mă să trăiască!, le zice un tărcăian.

– Am strigat odată pentru o bancuţă, nu strig mai mult! îi răspunseră.

 

***

Tot cu Kardos umbla şi „jucuţul”, executorul purtând o pană de un metru de lungă. Aceasta a fost altă greşeală din partea lui Kardos.

– Uite-l că umbă să prindă puii de uliu!, ziceau ţăranii noştri la cari fireşte executorul nu-i prea popular. Primirea lui Kardos a fost pretutindeni proastă. Tărcăienii nu mai îndrăzneau să iasă din casă, căci se temeau de români. Mai de multe ori ei corteşeau ademenind pe români cu vorbe dulci şi numindu-i fărţaţi. Dar acum vorbele lor nu mai prind.

– Aţi zis la alegerea lui Bartha, că aţi cumpărat piei de măgari cu trei fl. Pielea. Acum nu mai vindem piei de măgar.

 

***

Turneul lui Lucaciu a fost un drum de sărbătoare. Cuvintele lui Lucaciu, uriaşa-i forţă oratorică, cucereau şi subjugau pe ţăranii noştri şi după un discurs de al său nu mai era român, care să nu fi intrat în foc pentru el. Nici ungurii nu puteau rezista acestei puteri tari care-i prindea ca o vrajă. Nişte unguri chiar îi spuneau:

– Dacă sfinţia voastră aşi fi kossuthist toţi am vota pe dvs.

 

***

Ţăranul român bihorean a fost dedat din partea kossutiştilor ca să fie trataţi la alegere cu „papricaş” şi cu palincă puturoasă, până când va putea măsura drumul dintr-un şanţ într-altul.

Aşa şi de data asta s-au aflat mulţi ţărani care nu erau împăcaţi deloc cum de capătă numai pâine şi slănină. Unul zice:

– D-apoi de aceia am venit noi aicea ca să căpătăm numai o leacă de pită şi clisă? Un alt ţăran îl mustră:

– Mă! Voi sunteţi ca porcii! Nu ştiţi c-am încins destul din papricaş şi cu ce ne-am ales? Că mi-o zis tărcăienii piei de măgar! Dar acum, pentru aceia am venit ca să ne facem de râsul lumii? Na şi mâncă dacă nu te-ai săturat şi scoate din traistă pâinea şi ceapă, ce şi-a pus de-acasă.

 

***

Pe la amiază un ţăran gânditor şi plin de grijă de izbânda noastră întrabă de un aranjator.

– D-şor! Oare biruim şi noi acum?

– Cu o mie de voturi avem mai multe ca ei! – i se răspunse.

– O mi-i-e! – zise uimit ţăranul neîncrezător, ş-apoi se întoarce spre răsărit, îşi face cruce, oftează din adâncul inimii zicând:

– Doamne mulţămindu-ţi că mai este şi pe voia noastră odată că pe a lor a fost destul!

Corteşii lui Klein se mirau cum de aceşti oameni săraci, lipiţi pământului, nu primesc bani. S-a şi întâmplat că li s-a aruncat bani înşelători în ochi.

Un meziadan sărac batjocorea pe judeţe lor care primise bani:

– „D-lor! ni se zice. Eu sunt om sărac, m-au îmbiat cu bani, dar n-am primit. Birăul nostru e bogat şi totuşi a primit bani, că-i hămişit. Mie nu-mi trebuie banii lor ci faceţi bine şi-mi daţi d-voastră un steag pe care să fie scris numele lui Lucaciu, să-l pun pe casa mea, să vadă tot satul că eu am fost de omenie”.

Un astfel de steag atârna pe casa dlui. Dr. I. Ciordaş.

 

Interesul românilor din toate părţile

Poate niciodată o alegere românească n-a fost urmărită cu atât interes ca lupta de la Beiuş. Au fost atâţia factori, cari să stârnească că interesul tuturora pentru o alegere. Este vorba de cucerirea primului cerc din Bihor, iar persoana candidatului singură este în stare să trezească atenţiunea generală. În sfârşit liniştea politică a verii face ca zgomotul acestei alegeri să se audă mai departe ca altă dată.

Părintele Lucaciu a primit în cursul zilei întregi necontenit un mare număr de telegrame de la românii din toate părţile. Din Sătmar şi din Bucureşti, din Arad şi din Sibiu veneau telegramele de izbândă. La telefon, la locuinţa dlui. I. Ciordaş, unde părintele Lucaciu avea locuinţa, clopoţelul suna necontenit şi întrebările nesfârşite nu se mai puteau satisface.

Câte inimi româneşti nu se vor fi cutremurat de o bucurie sfântă şi fără margini la aflarea veştii de bucurie!

Redacţia „Tribunei” primea de asemenea necontenit felicitări la adresa lui Lucaciu şi alegătorii lui.

Dăm mai la vale câteva din sutele de felicitări:

Craiova 28/9 Alegerea săvârşită în persoana d-tale este triumful cauzei naţionale, să trăieşti. Să trăiască alegătorii care au înţeles şi acum cât de scumpă libertatea şi dreapta luptă pentru dreapta cauză. General de divizie Gh. Anghelescu, în rezervă P. Chiţu, deputat C.r. Geblescu, fost prefect, Nicolae Pop, deputat, colonel şi-n rezervă G. Marcu Ştefan Pleşa, proprietar, G. Columbeanu, deputat, Sunin Pălpianu, avocat. Anasasie Gerogescu, profesor; inginer D. Stamatopo, C. Tăpârdea inginer, Eduard Dioghenide avocat, N. Tâpârdea, inginer demine, George Manolescu, George Ramiceanu, avocat, Marin Sesceoreanu, proprietar, C. Gârleşteanu, deputat, Doctor Certănescu, M. Cristescu, av. Titu Bambăcilă, av. Dr. Ştefănescu, Şt. Ciuceanu, profesor, George Manciu, farmacist, Dumitru Moga, comerciant, Mitescu, Chintescu, maior în retragere, A. Druja, industriaş, I. Mitrică, av. Ioan N. Popescu, av. Nicolae Pompilian, av. I Ştefan, fabricant N.N. Mitrică, proprietar, N.V. Demetrescu, profesor.

Brad 27/8. Bucurie generală. Trăiască noul luptător dr. Vasile Lucaciu şi consorţii. Aurelia Demian, Al. Suluţiu, G. Părău, German, Rimbaş, Dr. Oprişa, Doaia, Stanciu, Obădău, Oţel, Cutean, I. Maniu, Demetreiu, Împărat, Dr. Glava, Iula, Aurora, George, Romul, Valeriu, Traian, Vasilie Damian, jun. Graţiana, Olga, Vasiliu Banea, Popa, Ioan Bârna, Tisu, Ciuciu, Barna, Dante şi German jun.

Caraca. În mijlocul unei atmosfere înăbuşitoare, otrăvitoare chiar; şi a presiunilor, ingerinţelor şi ticăloşiilor incalificabile, făptuite la Beiuş, strălucita învingere a drului Vasile Lucaciu, a umplut de bucurie inimile tuturor românilor, făcând să tresalte şi să jubileze coardele tainicului lor suflet, atât de încercaţi şi de crud lovit în trecut de duşmanii noştri!

Alegerea de la Beiuş cimentează încredere şi reclădeşte din temelie bazele fundamentale ale bărbăţiei noastre în viitor.

De dl. dr. Vasile Lucaciu şi de ceilalţi vrajnici şi valoroşi fruntaşi sunt legate aspiraţiunile şi de drept natural, idealul neamului.

În ţară, fericita veste este sărbătorită cu un entuziasm indescriptibil. Din miile de piepuri şi de suflare a tot ce e român, un singur glas răsune: „Trăiască dr. Vasile Lucaciu. Trăiască românismul tare şi nedespărţit!” Alexandr Nicolau av.

 

***

Românii din toate părţile aflători în Viena, salută cu entuziasm triumful părintelui Lucaciu şi al boierilor beiuşeni… Virtus romana rediviva. Iordan Bogdan, farmacist în T. Severin.

 

***

Câmpulung. Tot Câmpulungul românesc felicită pe falnicul român pentru victoria glorioasă în lupta naţională. Nainte cu Dumnezeu P. Lampirescu, primarul oraşului.

 

***

Constanţa.

Meritând a fi ales şi-ţi zicem:

Părintele de la Şişeşti

Suta de ani s-o împlineşti.

Ilariu Banciu, abs. şi adv., Cristian Tapu, prof. Bunescu, secretarul soc. Patria din München, V. Teodorescu, prof. T. Teodorescu, maestru de cor, Ghiţescu magistral poştal, Valeriu Florea, funcţ. de bancă, A. Romulus, licenţiat farm., I. simionescu, func. M. Sippa, funcţ., P. Popescu, N. Teodorescu, I. Antoniu, func. la ministerul de finanţe, I. Suciu, proprietar.

Cehul Silvaniei. Gratuleau bihorenilor de splendida învingere. Vivat bravii beiuşeni şi ilustrul deputat dr. Lucaciu! Pap de Băseşti.

Tg. Jiu/Rom. Vă felicit din inimă atât pe d-voastră cât şi pe valoroşii alegători ai Beiuşului de marea şi strălucita d-voastră învingere. Alături de ceilalţi tovarăşi, luptaţi fără preget ca adevărul să învingă minciuna, lumina să risipească întunericul şi atunci desigur soarele libertăţii va străluci deopotrivă pentru toţi românii! Ştefan N. Dobruneanu, senator.

Piatra/Rom. Salut virtutea poporului. Trăiască Lucaciu, luptătorul şi divele noastre române! Avocat Lazariu.

Lipova. Adorăm falnicul luceafăr răsărit pe ceriul întunecat al Bihorului. Tinerimea română din Lipova.

Pecica. Trăiască dr. Lucaciu! Vasiliu şi dr. Virgil Paguba. Traian Pinter.

Dej. Dr. Lucaciu exaltaţi de bucurie vă gratulăm la biruinţa strălucită de mare importanţă. Inteligenţa rom. din Dej.

Caransebeş. Dragi munţi şi văi ai Bihorului deşteptat, vă felicit pentru falnicul deputat trimis de voi în casa ţării! Trăiască dr. Vasile Lucaciu! Trăiască oamenii bravi şi cinstiţi! Dr. A. Ciurdar.

Uyvider. Mint a nemzetiségi képviselök veteranja, azon nagy hösies gyözelem utan, szivemböl kiltok: să trăiască! Dr. Palait Mihaly.

Topanfalva. Sincerele noastre felicitări! Familia Dr. Chirtop.

Blaj. Mulţămită pentru informaţiile, admiraţie pentru alegători, să trăiască alesul! – „Unirea”.

Baia Sprie. Inteligenţa, poporul adunat sărbătoresc pe alesul trimite salutare frăţească alegătorilor bravi, admiraţiunea conducătorilor, în primul rând, generalului Dr. Ciordaş! Constantin Lucaciu.

Sinaia. Slavă Domnului lauda bihorenilor şi recunoştinţă sfinţeniei Tale, pentru dreapta izbândă a neamului nostru Al. G. Radovici, dr. V. Radovici.

Carlsbad. Felicitându-vă împreună cu toţi care cugetă şi vorbesc româneşte de strălucita voastră victorie, vă urăm viaţă îndelungată şi izbândă deplină. Colonel Siaguna, inginer Chivu, senator Protopopescu, I. Constantinescu, fost inspector financiar Fulvio.

Marienbad. Salut cu entuziasm măreaţa învingere şi pe strălucitul învingător: Mihai Popovici.

1. Szt. Mihaly. Salutăm cu bucurie glorioasei învingeri. Trăiască Lucaciu, Suciu-Papp Vels. Mihail.

Sz. Somlyo. Gratulăm pentru lupta eroică şi învingerea triumfală. Salutare cordială distinsului deputat: Simleu şi jur.

Cansbad. Pentru lupta ce-aţi purtat şi pentru rezultatul obţinut în ducerea la învingerea steagului naţional felicităm bravii luptători ai Bihorului, Maria Bohăţel, Ioan Nedelco, Aniţa Morariu, dr. Simion Tamasiu, Petru Bandu.

Viena. Trăiască falnicul deputat şi bravii alegători. Dr. Lazăr Popovici.

Satul Nou. Felicităm şi admirăm pe alesul poporului nostru Lucaciu. Stoica, Marcu, Negaiul, Voina, Stere.

Bethlen. Sărbătorim învingerea stindardului naţional! Trăiască dr. Lucaciu şi bravii beiuşeni / dr. Pavelea, Pap, archiv.

Bériscsaba. Fényes gyözelmedhez szivböl gratulalok! Batran elöl, a jövö a mienk. Achimi. Andras, paraszt part elnöke.

Oradea Mare. La învingerea glorioasă primeşte felicitările călduroase din partea fraţilor orădeni! Nic. Zigre, dr. Coriolan Papp Iosif Roman.

Orăştie. Salutăm cu însufleţire intrarea în luptă a… de la Şişeşti. Trăiască alegătorii şi alesul! Iuliu Florea, Petru Mandea.

Tinca. În aurora vieţii naţionale româneşti din Bihor ca pe primul apostol vă salutăm cu căldura inimii noastre şi cu dor aşteptăm momentul să vă urăm! – Românii din Tinca şi jur.

Bucureşti. Să trăieşti! Să trăiască beiuşenii! Bacalbaşa.

Tăşnad. Mărire învingătorilor şi laudă luptătorilor bravi! Dr. C. Ster.

Orăştie. Felicităm bihorenii redeşteptaţi şi pe falnicul lor deputat dr. Moldovan, dr. Dobo, Vulca.

Nădlac. Rég idö ota vart megvalasztotasa alkalmaval fogadja Nagyvarad legöszintébb szerencse kivanataimat! Milits Janos.

Nagylak. Să trăiască volicom avyvolenem privolavoju! Nadlacki Slovaci.

1. Bogsa. Primeşte salutările şi gratulaţiunile la triumful raportat! Simeon Desean şi familia.

Craiova. Apa curge, pietrele rămân! Amaden Badulescu, Con. Mateescu Demetrescu.

Giurgiu. Înainte! Poporul care are ostaşi ca voi, nu pierde! Aurel Scurtu! Dr. Panea, dr. Caragea, Dimitreu Claru.

Otloca. Cu ochii plini de lacrimi de bucurie îmbrăţişând eroii români ai cercului alegător Beiuş! Trăiască dr. Vasile Lucaciu întruparea tuturor dorinţelor naţionale! Trăiască eroii români alegători, destinaţi de la Dumnezeu de a-l avea pe unicul Lucaciu al nostru de reprezentant al lor! Trăiască naţia română! Pentru toţi otlăcanii. G. Turic, preot.

Dej. Trăiască la mulţi ani biruitorul în lupte naţională! Înainte cu ajutorul lui Dumnezeu! Dr. Vaida, S. Lengyel, Rednic, prof. Medan, preot Maxim, inginer, Dragomir Papiu, preot.

Bucureşti. Să trăieşti, Dzeu să-ţi dea sănătate să aperi înainte drepturile românilor! Nicolae Bran.

Roman Petreu. Trăiască Lucaciu, trăiască alegătorii, Popovici, Popescu, Grecu, Jileu, Neca.

Nagyarlapos. Gratulăm din inimă la strălucita izbândă, Dr. Buzura, V. Duma, Petruţ George.

Lugoş. Te salutăm şi prin dumneavoastră pe toţi alegătorii cercului pentru purtarea bărbătească. Trăiască alegătorii cercului Beiuş. Dr. Şt. Petrovici, deputat dr. S. Vălean, Petru Iacu, locotenent, dr. Isidor Pop, dr. I. Iuga, Adel Boer, dr. G. Iuga, dr. C. Antal, N. Bireescu, C. Iucu, Virgil Pop, Vir. Simionescu, dr. I. Stoian, Cor. Pop, Mechoff, redactor.

Bucureşti. Felicitările noastre pentru patriotica izbândă! Irimie Bucur, Traian Comşa, Ioan Aproxean.

Slănic. Românii de la Băile Slănic / Moldova vă fac cele mai călduroase urări de fericire pentru reuşită! Trăiască alesul şi alegătorii!

Baerenburg / Germania. Alegerea dumneavoastră fiind românismul felicităm cu dragoste pe ilustrul purtător al ideii naţionale. Ioan Maniu direct., Virgil Nic. şi Ioan Manliu prin Alexandru Raţiu.

Bucureşti. Felicităm din toată inima pe bravii bihoreni pentru neînfrânta lor energie cu care au condus la această victorie steagul naţional prin alegerea iubitului nostru dr. Vasile Lucaciu! Trăiască alesul! Trăiască alegătorii! Dr. Moroianu, inginer, Lucaciu, Luca Rusu, dr. Scurtu, dr. V. Meruţiu, G. Murgu, Şt. O. Iosif, avocat Stoicu, V. Măntarni, dr. N. Ciuciu.

Triest. Primei izbânde în Bihor gratulăm! Dr. Damian, av. Marginenţa, preot.

Szaszkabanya. Cu nemărginită bucurie gratulă alesului şi alegătorilor, pentru cercul Sasca – dr. Meşter, vicepreşedinte.

Haţeg. Felicităm alegătorii! Vivat Alesul. Dr. Parasca, dr. Străiţaru, dr. Bonţescu, dr. Suciu, Ion Pap, Viv. Pop, V. Bodescu, V. Bonţescu, I. Saturn, I. Puşcariu, fraţii Selarin, fraţii Popovici.

Braşov. Neajunsurile ce vi s-au întâmplat la alegere au nedumerit inimile noastre. Considerăm suferinţele de ale noastre. Primiţi salutările noastre cordiale pentru falnicul rezultat al alegerilor. D-nei Ciordaş respectele noastre. Încredinţatul românelor braşovence Ioan Sengeru av.

Iablaniţa. Cu mare însufleţire te felicităm din patria lui Doda la reuşita splendidă de deputat. Gratulăm tot odată bravilor conducători şi poporului alegător. Iulia măr. Mişal, Popovici protopop, dr. I. Popovici, av. G. Tătuc paroh.

Reghinul săsesc. Învingerea ta bucuria noastră! Să trăieşti Vulturel al gândirii şi oratoriei româneşti, ca să ne sui pe toţi în zborul tău pentru însufleţirea neamului! Dr. Chiţin.

Făgăraş. Societatea argăşenilor români din Făgăraş salută cu bucurie şi mândrie învingerea naţională şi falnicul deputat de la Beiuş. Trăiască bravii alegători români! Preşedinte.

Arad. Meseriaşii români din Arad vă trimit curaj şi învingere în lupte ce aţi pornit pentru cauza românească.

Ploieşti. În numele ardelenilor din Ploieşti vă felicit pentru izbânda în contra tiraniei şi apăsării naţiei noastre româneşti. Alegerea de deputat în parlamentul ţării învederează strălucirea rasei divine. Ce întăreşte inimile şi sufletele martirilor toate naţiunile, cari luptă pentru Libertate. Egalitate, Fraternitate! G. Boeru Făgărăşeanu.

Timişoara. Dorul nostru s-a împlinit felicit pe alegători şi pe alesul lor. Dr. A. Cosma.

Bucureşti. Îţi trimitem de departe o îmbrăţişare caldă, care să-şi ducă toată bucuria, toată nădejdea şi dragostea noastră întreagă! Fratele Andru.

Bucureşti. Călduroasă felicitare pentru izbânda strălucită. Alegerea ta este aurora libertăţii poporului român. Vivat! – L. Mortun.

Oraviţa. Salutăm cu însufleţire vulturul românilor în lupta justă a neamului. – Dr. Corneanu, dr. Gropsean, dr. Cigărean, dr. Anca Muntean, dr. Miheş.

Ilea Murăşanu. A venit dalba primăvară, sufletul nostru saltă de bucurie. Trăiască învingătorul Dr. Rozvan.

Abrud. Sincere felicitări, admiraţia noastră. Bihorul raportată. Cei mai tineri fini: Siliţa şi Alexandru.

Cehul Silvaniei. Felicitările noastre la învingerea triumfală. V. Papp protopop, Ioan Papp, Veturia Cornelia Papp.

Cacova. Din prilejul alegerii de deputat te felicit! Trăiască alegătorii, trăiască neamul, până la cele mai adânci bătrâneţi, să te vedem ca luptător şi conducător al neamului. La fel Sf. Marie Mare îţi sărutăm mânile! V. Iorgovan, Nic. Hanca.

Avrig. De lângă mormântul lui George Lazăr Te salutăm! Nenumăroase subscrieri.

Sălişte. Trăiască aprigul luptător!

Cluj. Românimea adunată de la Cojocna îşi exprimă sentimentul de bucurie din incidentul învingerii stindardului naţional al poporului român.

Alba-Iulia. Din biruinţa prin tine a neamului ne saltă inima în plăcere. Dumnezeu să te ţină! Ioan şi Aurel Pipaş, Ioan Muntean.

Oradea. Inimile noastre tinere saltă de bucurie pentru izbânda strălucită! Falnicul erou al naţiunii îl felicităm! Tinerrii din Oradea Zigre jun. Dr. Martha Babi, Vékony, dr. Magra, dr. Boroş Aurel Zigre, Popa.

Tăşnad. Vă gratulez la succes. La mulţi ani să trăiţi spre fala noastră! Fülep.

Şomcuta Mare. Felicitări şi admirări pentru alegătorii conştienţi de drepturile lor! Trăiască reprezentantul tuturor luptătorilor, dr. Lucaciu şi alegătorii săi! Români din Şomcuta.

Caransebeş. Trimitem şi noi salutările noastre bravului şi felicitările noastre aprigului luptător dr. Lucaciu! Dr. Ciurdar, Tatar, Zefta, Iosif Bălan, Adrian Diaconovich.

Bucureşti. Toate fericirile din partea mea şi a neamului (indescifrabil).

Turocz-szt-Marton. Valasztasahoz fogadja öszinte üdvözletünket. Să trăiască! A totok nevében. Mudran Pal.

Sibiu. Salutând reînvierea Bihorului şi izbânda steagului naţional, fericiri giranţi pentru dreptate! Ioan Cristian, Lemény, Lupaş, Moga, Enescu, Borcea, Murăşan, Vancu, I. Borcea, Comşa, Cămpuşan, Sintion, Benesc Ştefan Popoviciu, Tăslăuna.

Berchtesgaden. Învioraţi de vestea alegerii de la Beiuş, ne gândim cu dragoste la noul deputat al Beiuşului şi la alegătorii săi Clorinda M. Georgescu, Mariana I. Godan, M.A. Georgescu, Iordan, Bogdan, Dimitrie Horvat / Turnu Severin.

Megidia. Învingătorului de la Beiuş şi neîntrecutul luptător respectuoase felicitări. Dr. Titus Pop.

Apoldul Mare. Părintelui neamului românesc îi trimit salutări trei catane: Stoica, Santea, N. Ioaneş.

Sovrana. Am fost în casa dvoastră, am fost la dna în Seghedin, în Gyarutca, sunt cu tot sufletul român, mă aflu îndatorat a vă gratula. Şi poftesc de la Dumnezeu ca la mulţi ani să vă dăruiască putere şi sănătate ca să puteţi să reprezentaţi poporul român în parlamentul ungar. Trăiţi la mulţi ani! Cu salutări frăţeşti, I. Vasilie.

Viena. Prea iubite Bade Vasilie! Primeşte gratulaţiunile noastre sincere! Să trăieşti la mulţi ani scumpul nostru! La mulţi ani să trăieşti pentru binele şi viitorul iubitei noastre naţiuni române! Învingerea să fie lumina înaintării naţiunii noastre: Alexiu Pavel, Carol P.

Nagy Szombat. Testvéreink gyözelméhez öszintén gratulalunk. Să trăiască Lucaciu! Dr. Ivanka, tot nemzeti képviselö, D. Pietor, Ivan Wallnek, Dr. Zatureczky, Mykisra, Zigmundik, O. Lesensky, Fedor Kallay.

România. Din ţara libertăţii salutăm învingerea celui ce ni-o prepară. Vine-o dalbă primăvară! Sextil Puşcariu, Goina, Dr. Lacea, I. D. Galusca, Lucian Bologa, Lucia Bologa.

Weisser Hirsch. Fratele Vasile! Din tot sufletul te felicit pe tine şi pe bravii tăi alegători la strălucita ta învingere de la Beiuş! Numai tu ai putut raporta atâta glorie – şi numai tu ai putut trezi Bihorul! Te salut frăţeşte. Dr. Nic. Onea.

Nameszto. Szivélyesen üdvözlöm véreim nevében. Sakicsak.

Constantinopole. Alindu-mă de câteva zile aici de abia astăzi am putut primi ştirea că ai fost deputat la Beiuş. Ca vechi prieten de cruce şi ca român, te felicit din toată inima pentru izbânda strălucită, de care aţi avut şi tu şi alegătorii tăi parte şi doresc ca această entuziasmatoare izbândă să fie începutul unei ere mai norocoase şi mai favorabile pentru realizarea aspiraţiunilor neamului nostru.

De Dumnezeu să trăieşti să fi sănătos şi să poţi lupta bărbăteşte şi cu succes pentru ridicarea neamului tău! etc. Al tău ca frate  – Dr. I. Casianu.

Roma. Costel Gandalfa, cuprinşi de cele mai îmbucurătoare şi mai sărbătoreşti simţăminte, ce un fapt de atâta însemnătate pentru noi toţi ca alegerea de deputat dietal al clar voastre în cercul Beiuşului – le poate deştepta în inima românilor drept simţitor mândrii de o aşa strălucită şi mult promiţătoare învingere: ne-am grăbit şi noi târziu urmaşi ai d-voastre de aici din „Cetatea eternă” propagandişti români, cari profesăm, ca şi d-voastre aceleaşi principii şi idei, această deviză, suntem de aceleaşi doruri şi speranţe: binele şi mântuirea poporului – ca să aducem d-voastre respectuoasele noastre omagii, caldele noastre gratulări şi urări de bine, iubitului nostru popor, care ştie să-şi aleagă de apărător al drepturilor sale pe cel mai adevărat prieten şi pe cel mai iubitor fiu al său. Noi nu ne îndoim de loc de dreapta simţire a poporului de astădată, punându-şi el în d-voastre speranţele! O dare – ar cerul ca să se împlinească odată şi dorurile noastre, care întorcându-se odată spre mai bine cursul acesta al vremii şi peste naţiunea noastră să răsară un soare mai blând şi prietenos, ca să o putem vedea odată mai fericită. Reînnoind gratulările noastre multiplicate cu cele mai respectuoase expresiuni de stimă, am rămas al clarităţii voastre – credincioşi urmaşi: studenţii români din Propaganda.

Govora, judeţ Vâlcea. Neînvinsule luptător! Naţiunea românească din staţiunea balneară Govora îţi închină prinosul ei de admiraţie şi te slăveşte ca pe un sfânt! Fost-ai sortit ca din dogoarea atâtor inimi româneşti să aprinzi lumina ce azvârle rază şi scântei în viitor! N-ai şovăit o clipă şi biruinţa ta îţi dă dreptul la toată jertfa noastră! Blândă şi duioasă frunte senină, putere fără preget minte ascuţită, inimă fără hotare, primeşte drag caldele noastre urări şi gândeşte că şi dincoace trăieşti în sufletul fiecăruia dintre noi! Poporului tău scump, care şi-a pus viaţa între el şi sacra cauză dă-i înălţătoarea ta binecuvântare! O mulţime de iscălituri.

 

Raportul oficios despre alegere

Pretorele din Vaşcău a prezentat vicecomitetului comitatului Bihor raportul său despre alegerea de la Beiuş. Acest raport e cea mai categorică dezminţire a zvonurilor tendenţioase puse în circulaţie de presa evreiască.

În raport între altele se zice:

N-am putut să descopăr nicăieri nici o agitaţie, nici un fapt contrar statului. Nici dl. Lucaciu, nici soţii lui n-au agitat. Trebe să declar că nu sunt adevărate ştirile tendenţioase ale presei din capitală anume că românii ar fi purtat cocarde treicolore, ar fi arborat pe case steaguri naţionale, ar fi cântat cântece nepatriotice, că preoţii i-ar fi jurat pe alegători etc.

 

Ce s-a întâmplat după alegeri

Terorizările celor învinşi n-au încetat nici după alegere. Ei băteau pe singuraticii oameni, aprindeau şi şicanau.

Fruntaşul român din Beiuş, Ilarie Crişan a fost atacat mişeleşte ziua de amiază, pe drumul deschis şi rănit cu pietre de către ungurii din comuna Finiş.

Un băiat de 16 ani care venea de la moară cu făină a fost tras de pe cal, bătut în modul cel mai brutal, iar făina i-au presărat d-ea lungul drumului.

Pus-au focul la mai multe edificii româneşti.

N-au lăsat să treiere oamenii bucatele.

Rupta-u cingătoarele de la ţărăncile noastre.

Şi alte brutalităţi s-au făcut, ce însă nu le înşirăm, căci acestea sunt insultătoare pentru a ilustra pe contrarii noştri.

 

Petiţie contra alegerii

Şi din articolii ziarelor ce reproducem mai la vale se poate vedea că partida noastră s-a purtat în modul cel mai pacinic. Exemplara disciplină deplină convingere, ce s-a arătat la alegătorii noştri e ca în poveşti. Cu toate acestea contrarii noştri, fără nici o mustrare de conştiinţă, au petiţionat alegerea pe motiv de agitaţie. E din cale afară de revoltător să ceteşti ce moţiune inventează, să provoacă în petiţie. Cică au venit preoţi din România şi din Ardeal, îmbrăcaţi în haine ţărăneşti cari cu… au fost fanatizat poporul.

Aceşti oameni în adevăr sunt de compătimit, căci nu ştiu ce scriu.

Adeca ei voiesc să nimicească o alegere atât de curată: că aceasta Fie! Cel puţin la a doua alegere nu se va da nici un vot românesc pentru candidatul kossuthist.

 

Presa română despre candidare

Toate foile româneşti au înregistrat candidarea lui Lucaciu la Beiuş în termenii cei mai călduroşi. „Tribuna” din Ardeal în numărul de la 2/15 august scrie următorul articol de fond.

 

Trăiască Vasile Lucaciu!

O telegramă despre care am pomenit ieri a scormonit, în tusculanul său pe leul din Şişeşti. Conferinţa dietorală din Beiuş a oferit pe cale telegrafică candidatura la mandatul cercului vechiului şi neînfricatului luptător dr. Vasile Lucaciu secretarul general al partidului naţional. Târziu în noapte am fost avizaţi că a şi sosit răspunsul şi în Şişeşti: Vasile Lucaciu a primit candidatura.

Vestea aceasta va străbate ca un fulger în toată lumea românească, stârnind mare şi generală însufleţire. Căci numele acesta care alintase visele neamului aproape două decenii, mai are şi azi atâta putere de sugestie încât să facă să vibreze toate inimile, toate dorurile româneşti. Şi pentru succesul luptei dintr-un cerc din Bihor de aceasta era nevoie. De o însufleţire unanimă a neamului întreg care să ridice pe toată lin ia norodul adânc zdruncinat al acestor cercuri.

Cine putea naşte această însufleţire decât numele lui pe care-l cântă doinele, pe care-l spun poveştile, numele cel mai popular, ce a existat vreodată la noi la români? Cine putea altul s-o facă asta decât el care şi-a meritat dragostea şi popularitatea aceasta, nu prin fraze, nici prin declaraţii, ci prin martirul temniţelor, prin un martiriu, care nu este mai mic decât al lui Silvio Pehico şi care a fertilizat atât de mult cauza neamului nostru. De la el încoace au fost mulţi care au fost luaţi pe aripile faimei, mai mult ori mai puţin meritând-o nu a fost însă nici unul să-şi fi răscumpărat numele prin sacrificii şi suferinţe, care în loc să-l îndoaie aveau darul să-l facă tot mai dârz şi îndărătnic.

Cu toate acestea, după ce idee mare a politicei memorandiste nu izbutise aşa precum s-ar fi aşteptat şi cum trebuia în urma mai multor sacrificii ca şi cum şi-ar fi legat viaţa de această idee, el apune deodată cu ea, retrăgându-se parcă dezgustat, decepţionat, ostenit. Era oare aceasta o reacţie aceeaşi care în 1848 aruncară în completă apatie pe nenorocitul erou al armatelor române ori dezgustul întregilor care de obicei nasc pe urma insuccesului politic şi care l-au cruţat nici pe dânsul, ori ostenise într-adevăr luptătorul, nu vrem să cercetăm noi aici. Un lucru însă ştiau toţi, care cunoşteau energiile pe câte le-a anunţat omul acesta: că leul din Şişeşti n-a amuţit ce doarme. Că va veni o zi când se va deştepta şi-n acea zi trenul luptelor noastre îşi va recăpăta din nou pe personificatul forţei aspiraţiilor şi dorinţelor noastre naţionale. Căci el a fost nu numai o sinteză a acestor dorinţe şi aspiraţii ci şi o imagine vie a puterii trebuitoare pentru întreruperea lor. Ziua aceasta a sosit. Al Beiuşului este meritul de a-l fi readus pe Lucaciu în arenă. A Beiuşului rămâne însă şi marea răspundere de a-l alege pe Vasile Lucaciu. Căci Vasile Lucaciu nu este iertat să cadă. El duce în cercul Beiuşului nu steagul de simplu candidat al unui cerc electoral, ci steagul nostru al tuturora, steagul care simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul nostru naţional.

În cercul Beiuş trebuie să dispară acum orice disensiune, orice resentiment că ar putea să dezbine şi să nu unească. Mai ieri, alaltăieri ziarul nostru a fost bănuit că din motive confesionale a combătut pe episcopul greco-catolic al Orăzii Mari, iar cunoscutul profesor de acolo Radu Ghedeon ne acuză de-a dreptul că inspiraţi în toate actele noastre de tendinţe confesionale. Candidarea părintelui Lucaciu, vine nu se poate mai la vreme, ca să dea cea mai elocventă consimţire acestor acuzaţiuni. Şi iarăşi vine ca să ni-i pună la probă pe acuzaţii noştri, să le ia odată pentru totdeauna din mâini arma aceasta, cu cari izbutesc câteodată să se apere. Şi vom urmări acum cu deosebită atenţie în toţi paşii lor.

Cât pentru alegătorii din cerc, ei să nu piardă niciodată din vedere că o lume întreagă de români privesc la dânşii. Să nu uite nici pentru un moment controlul acesta al neamului întreg, care îi urmăreşte. Gândindu-i mereu la el, aceasta le va fi un reazim în orice moment de slăbiciune, de îndoială. Căci este totuşi un mare lucru când ştii că pentru un fapt al tău uşuratic ori slab de înger, îi atragi hula şi blestemul unui neam întreg. Este totuşi mare lucru când ştii că prin o nenorocire a ta tu faci să roşească obrazul nu numai al tău, nici măcar al unui cerc ci al unui popor întreg. Iar în momentul în care beiuşenii şi-au ales pe Lucaciu de candidat al lor, toate cad îndoit în cumpănă pentru el. Îi conjurăm deci în numele tuturora, să fie toţi dacă va fi nevoie, chiar pentru eroi, pentru a duce steagul naţional la izbândă.

Trăiască Vasile Lucaciu!

 

Presa despre alegere

Presa română şi cea străină au comentat pe larg alegerea de la Beiuş, aducând părintelui Lucaciu şi bravilor alegători cele mai elogioase felicitări. „Neamul românesc” din Bucureşti, sub titlul „Alegere de la Beiuş şi păr. Lucaciu”, marelui învăţător român, profesorul universitar N. Iorga, scrie următorul articol.

„Românii au câştigat o mare luptă politică în părţile Beiuşului: ei au ales acolo, pentru întâiaşi dată, după un lung şir de unguri şi evrei, pe unul din ai lor, pe părintele Vasile Lucaciu”.

Câteva lămuriri asupra ţinutului şi asupra alesului vor folosi cetitorilor pentru a înţelege mai bine de ce este vorba Beiuşul său cum i se mai zice Binuş e un orăşel curat şi bine clădit, pe care-l înconjoară sate bogate care se poate dovedi prin acte că au fost totdeauna româneşti, numai la Tărcaia s-au aciuat unguri din cei mai pătimaşi şi porniţi, pentru care e o nimic toată a se încăiera şi a vărsa sânge pentru interese personale, locale ori naţionale. Tăricenii sunt cunoscuţi pentru aceasta cum sunt cunoscuţi în Bucureşti Mitocanit, pe ei să răzima propaganda electorală a evreului Kardos, când era vorba de bătaie. În Beiuş a fost, în veacul XVIII-lea o colonie puternică de negustori greci, între cari şi destui străini, de la dânşii vine una din spaţioasele biserici, aceia care este astăzi a uniţilor. Episcopul românesc unit din Oradea îşi are în Beiuş o „curte”, o reşedinţă de modă veche: episcopia, foarte bogată, are multe pământuri şi le administrează ca orice proprietariu. Înaintaşul vlădicăi de astăzi Mihail Pavel un om avut pentru biserica, şcoala, săracii şi neamul său românesc, a făcut un gimnaziu. Maghiarizarea îl ameninţă de mult, şi a pătruns chiar în sensul superior mulţi profesori, între cari fostul director Buteanu, se împacă destul de bine cu această idee; ba unul Radu Cuparu, şi-a schimbat numele în acela de „Gedean”, ca să poată scrie mai „patriotică” în foile maghiare. Sunt şi alţii însă cari nu văd lucrurile astfel, şi toate tinerime din şcoală simte ca dânşii. Ei pregătesc altfel de vremuri pentru acest ţinut, care se putea crede, acum câtva timp, copt pentru… De cercul Beiuşului, pe lângă frumoasele sate de care am vorbit se ţine şi  târgul  Vaşcăului, care e dintre cele mai plăcute. Românii nu stau mai bine acolo decât la Beiuş.

Pentru mare încercare de a scoate cel dintâiu deputat român din Beiuş, a fost ales părintele din Şişeşti, Vasile Lucaciu. Anumite consideraţii cari au oprit un timp participarea sa la luptele politice, au tăcut data acesta; pentru public măcar toţi românii se arătau bucuroşi de această candidatură şi se gătiseră a lupta pentru dânsa.

Părintele Lucaciu e un român din părţile Sătmarului, aşa de primejduit supt raportul naţional. A făcut studii înalte de teologie în Roma, de unde s-a întors cu titlul de doctor. A fost preot, apoi profesor la şcoli secundare ungureşti. Vocaţia nu i se desemnează însă atunci. Şi-a luat apoi, lăsând situaţia ce avea în învăţământ, parohia din Şişeşti în aceleaşi părţi ungurene de lângă Ardeal.

De acolo a pornit pentru a lua o parte însemnată la luptă naţională îndârjită de acum zece-cincisprezece ani”. S-a impus de la început prin frumuseţea feţei sale „române”, de cleric catolic/preoţii de pe acolo se poartă raşi ca şi colegii lor romano-catolici/prin siguranţă de sine, prin armonia gesturilor, învăţată la bunele şcoli de predicatori ale Romei, prin „rontunzimea frazei sale şi putinţa de a vorbi curgători şi înflorit asupra chestiilor generale”. Talentul înnăscut şi buna pregătire pentru elocvenţa amvonului au dat românilor de acolo pe cel mai mare orator al lor. Prin acestea însuşiri a căpătat o înrâurire şi o popularitate nemărginită, la care un răsunet e cunoscută doina ce i s-a făcut în anii cât a stat, pe urma procesului Memorandului, la temniţă din Vaţ. Toţi tovarăşii săi au fost puşi în umbră de dânsul, cel mai talentat, dacă nu şi cel mai călduros un suflet şi mai exclusiv naţional.

N-aş zice că aceasta l-a făcut să fie lăsat la o parte atâta vreme cât păr. Lucaciu s-a ocupat de parohia sa şi de redactarea unei „Reviste catolice”, altfel slabe. Desigur că în chestii esenţiale reverendul părinte avea alte păreri decât cele dominante. Oricum, într-o vreme când s-a chemat la o nouă viaţă domnul Şerban din Făgăraş, e o satisfacţie legitimă şi pentru public că părintele Lucaciu apare din nou pe planul întâi.

Doream să intre în Cameră. Talentul său va fi foarte apreciat acoli şi de duşmani. Şi cu înţelepciunea-i necontenit adăugită într-o viaţă de felurite încercări, noul deputat va putea aduce servicii esenţiale neamului, părintele e o figură foarte cunoscută în multe cercuri, acesta face o deosebită bucurie.

Tot dr. N. Jorga în „Neamul Românesc” de la 23 august, sub titlul „Învăţăminte din biruinţa de la Beiuş”, scrie următorul articol: „Am spus într-un alt articol că Beiuşul, unde s-a ales părintele Lucaciu cu o aşa de zdrobitoare majoritate şi în împrejurări, care îndeamnă şi asigură aşa de mult că acest centru bihorean care curte episcopală, are mare proprietate românească, reprezentată prin aceiaşi foarte bogată episcopală românească din Oradea, că are un liceu, şi să adăugim o şcoală mai înaltă de fete, că în clădirile bune şi trainice ale pacinicului oraş să adăpostească mulţi români din inteligenţă”.

Dar nu acesta a făcut alegerea de săptămâna trecută, alegerea care înseamnă o biruinţă măreaţă şi puţin cam neaşteptată de orice cunoscător al lucrurilor. Profesorii liceului ameninţă cu maghiarizarea n-au uitat exemplele lui Butyan Ianos şi ale noului Gedean; oricum ei n-au crezut că trebuie să primejduiască situaţia lor şi a şcolii, la care funcţionează amestecându-se în alegerea, în aceia aveau încredere pe „domnii de român” din Beiuş şi Vascău, pe aceia care-şi i-au unguroaice de nevastă, vorbesc ungureşte în casă şi cresc serioşi candidaţi pentru denaţionalizare supt ochiul zâmbitor al administraţilor, ei se uitau printre rândurile acestora pierduţi, pentru a descoperi câte un om rar prin credinţă şi curajul său, din care să se poată descoperi un stegar pentru luptele naţionale din viitor. Din partea lor, ţăranii erau cercetaţi numai la câţiva ani odată de „corteşi”, agenţii candidaţilor unguri sau ungaro-iudei, care plăteau doi, trei, patru zloţi, pentru „pielea de măgar” a valahului. Unii nu vor fi primit mulţi rămâneau acasă, dar se ducea dăstul pentru a scoate din urnă un necunoscut un duşman, care nu putuse să-şi spuie măcar două vorbe la inimă. Odată ce n-aveau de ales odată ce candidatul român nu venea la dânşii în satul lor, odată ce nu frige pita la masa popii, judelui, învingătorului lor, odată ce se mulţumea să scrie în gazeta pe care n-o ceteau mulţi pe sate, ce voiaţi să facă bieţii de creştini negăjiţi.

De când a venit un om cu trecut, cu fapte, cu ochi şi graiu la dânşii şi le-au vorbit frumos româneşte, ei s-au ridicat ca legiuni deprinse de mult să lupte şi au strigat în auzul celor mari, de cari a…, că şi nu voiesc pe altul decât pe „doftoru Lucaciu, popă românesc”.

 

***

„Neues Pester Journal” dăscăleşte pe deputaţii unguri pentru purtarea lor faţă de deputaţii români spunând că aceasta a contribuit la rezultatul de la Beiuş.

„În camera ungară – zice – a intrat un partid naţionalist care a primit de la alegători mandatul de a reprezenta un program naţionalist”. Platforma pe care se pun deputaţii naţionalişti este discutabilă. Dar armele discuţiei sunt argumentele şi singura tendinţă îndreptăţită a discuţiei este de a convinge pe adversar. Reprezentanţii noştri însă s-au făcut discuţia cu mult mai uşor – comanda: ei nu au căutat să bată pe deputaţii naţionalişti cu argumente, ci cu zbierete şi vocificări.

 

***

S-a aflat şi o foaie maghiară care să arate toate sălbăticiile făcute de unguri. „Nagyvaradi ujsag”, în articolul „După Beiuş” scrie următoarele:

„Un Kardos Arpad, nu e un om cu al cărui nume s-ar putea face politică serioasă în statul acesta. Cu deosebire dacă Vasile Lucaciu este candidatul românilor, care e un om mai cu cultură europeană, cu ştiinţă mare, cu creier impunător, cu inteligenţă modernă, dar mai este şi martir Tancsics Mihaly al românilor. Faţă cu un astfel de bărbat a fost curată neghiobie a candida oameni de pănura lui Kardos”.

Am fost contra măsurilor preventive, cu care au căutat să înspăimânte, să terorizeze pe alegători. A fost de prevăzut că prin acest cinstit guvern a concentrat forţele lor.

Ce s-a întâmplat la Beiuş în ziua alegerii nu se poate descrie. Lucrurile întâmplate trebuie văzute şi înţelese. Într-o parte era armata adunată cu forţă desfrânată, zbierând în dispoziţie ucigătoare, răsculată cu numele lui Kardos, plătită, beată. La vederea acestei tabere nu sa roşit faţa şi m-am ruşinat că sunt ungur. Dimineaţa la 5 ceasuri împărţeau deja agenţii provocatori ai guvernului … cu ridicata. Halasz Lajos era acolo între ei în piaţă şi în buzunarul stâng al pardesiului avea o mare pungă cu parale. În calitate de deputat nu i-a fost ruşine să se prezinte astfel şi să se facă ridicol… pentru că l-au văzut şi ziariştii din capitală şi cei streini şi l-au judecat, şi au zis de un asemenea tempo copilăresc. Afară de aceasta însăşi jandarmii au îndemnat pe flăcăii tărcăieni.

Mergeţi şi atacaţi pe valahi, pentru că avem poruncă, ca orice faptă a alegătorilor kossuthişti să o sprijinim chiar şi cu suliţa.

Că banda aceasta netrebnică, închiriată nu s-a pretat la un măcel îngrozitor, că se mulţumi dispoziţiunilor şi atenţiunii înţelepte, demne şi drepte a lui dr. Velmann Resto.

Domnii mei, oare nu acela e trădător de patrie care aruncă în noroi cinstea steagului unguresc atât de pe faţă, cu mijloace josnice şi necinsteşte mărimea patriei şi a ideilor independente?

De cealaltă parte românii. O mulţime de popor atât de liniştită, atât de paşnică, atât de blândă, atât de flegmatică încât n-am mai văzut la alegeri, deşi am văzut multe alegeri.

Unde se găseşte acum un ziar, care să reproducă aşa cum au decurs evenimentele zilei de alegere? Iată-le:

Au bătut trei ziarişti şi au provocat în piaţă atac din partea jandarmilor – alegătorii partidei lui Kardos. Au voit să spargă cordonul în buna lor dispoziţie de a se bate partizanii lui Kardos.

Au aruncat cu pietre din turnurile bisericilor-partizanului Kardos.

Au deţinut şi insultat deputaţii şi ziariştii – jandarmi.

Au pătruns în comuna Crăsnia, au spart uşile şi au străpuns trei femei şi o copilă de patru ani şi i-au bătut – partizanii lui Kardos. Am văzut cu ochii mei victimele disperate. Anei Borha i-au străpuns capul, aşa că poate niciodată nu se va vindeca. Pe femeia lui Vasile Poruţ şi pe copila de patru ani Floarea Vesea, le-au străpuns în gât. Mariei Vesea i-au rupt mâna în casa ei, mişeii flăcăi tărcăieni, pe lângă asistenţa jandarmilor, pentru că bărbaţii acestor femei au mers să voteze pe Lucaciu. Eu singur n-aş crede, dacă n-aş fi văzut.

Afară de acesta, câte şi câte bătăi, câte deţineri! Dar sunt dator dreptăţii să declar: jur, că dintre alegătorii lui Lucaciu niciunul n-a tulburat ordinea. Mai bine a răbdat poporul acela de slavi oprimat, dar n-a lăsat să-l terorizeze.

 

***

„N. Freie Presse”, în nr. său de la 29 august scrie despre biruinţa de la Beiuş, un lung şi foarte instructiv articol, din care extragem următoarele:

„În comitatul Bihor, al cărui nume trezeşte în orice ungur sute de amintiri din istoria lui naţională, pe care l-au câştigat românii ceea ce constituie totodată o mare înfrângere pe tărâmul luptelor naţionale. Lupta a fost foarte iritată şi în decursul alegerii au fost aprinse multe case”.

Naţiunea ungurească nu va slăbi de sine înţeles în mod esenţial, prin pierderea unui mandat nici nu se decid azi luptele naţionale, ca odinioară pe timpul lui Homer, prin dueluri izolate. Dar creşterea conştiinţei naţionale a românilor care va urma în mod natural chiar în timpul când încă şi azi stăm cu mirare în faţa faptului că o mână de croaţi a fost în stare să împiedice mai multe săptămâni de zile activitatea puternicului parlament ungar.

Mai la vale continuă:

– Naţiunea ungurească s-a izolat cu desăvârşire prin propria ei vină, ea are o politică pe care nu cutează să o urmeze nici statele mai puternice, adică aceea de a fi fără prieteni şi fără aliaţi, azi când toate ţările şi popoarele tind să se asocieze în grupuri de prieteni.

– Un popor care a dus o astfel de luptă bărbătească, cu astfel de conducători, merită să trăiască!

Copiat prin mine, Titus L. ROŞU, după originalul lui Petru E. PAPP, (manuscris împrumutat de autorul „Cronicii”)

Notă: Atunci se cânta poezia:

 

Trăiască dr. Vasile Lucaciu

(Melodia: Hai să dăm mână cu mână)

 

 

Sună buciumul la munte

Vin Românii mii şi sute

În Beiuş din depărtare

Vin cu toţii la votare

Tra-la-la-la

 

Mizieşul vine’n frunte

Cu crengi verzi şi steaguri multe

Săn-Mărtinul umple golul

Iar Delanii vin cu zborul

Tra-la-la-la

 

Negru-i cu preotu’n frunte

Dumnezeu să le ajute

Sohodolul cântând dulce

La Beiuş şi el se duce

Tra-la-la-la

 

Vaşcăuane, Român verce

Tatăl din cer, el te vede

Cum păstrezi al tău renume

Cinstit de întreaga lume

Tra-la-la-la

Tu Luncane de-omenie

Nu’ţi da votul pe sâmbrie

Pentru Lucaciu sari în luptă

Rău în bine el strămută!

Tra-la-la-la

 

Cirşciorene viţă bună

N’aştepta să ţi se spună

Cine-i Lucaciu! Ce doreşce

Credinţa Tu ţi-o păzeşte!

Tra-la-la-la

 

La Călugări suflă ventul

Bucură-se şi pămentul

Lucaciu al nost când păşeşte

La hotar şi ne grăieşte

Tra-la-la-la

 

Câmp, Coleştii şi Poiana

Stau şi ele toate gata

Ca să plece la votare

Pe-a lui Lucaciu nume mare

Tra-la-la-la

Cărpinetu’, sat de frunte

Ştie bine cum să lupte

Pentru drepturi şi naţiune

Pentru limba noastrei nume!

Tra-la-la-la

 

Cei de pe valea Baiţei

Mânaţi de-amarul vieţii

Caută-şi şi ei lecuire

Între-a noastre dese şire

Tra-la-la-la

 

Iar în cercul Dumbrăvani

Şase sate, toţi sermani

Resăriţi din codri verzi

Cinste de la ei să’nveţi!

Tra-la-la-la

 

Şase sate, ce-au legat

La Rieni notariat

Vin i ele’n voie mare

Pentru Lucaciu la votare!

Tra-la-la-la

 

Lăzureni şi cusiiş

Bălaleni şi Hinchiriş

Bravi aţi fost voi totdeauna

Arătaţi-ve ş’acum!

Tra-la-la-la

 

Din Petroasă până’n Sebis

Trece carul greu pietriş

Vine Lucaciu iar la voi

Să ve scoată din nevoi!

Tra-la-la-la

 

Bineşelane, Cresuiene

Nu lăcomi tu la pene

Fie albe, fie roşii

Frunze verzi purtau strămoşii

Tra-la-la-la

 

Nimoeşti şi Curăţele

Nu’s ei făcători de rele

Ved doar cum vecinul Burda

Respinge banul lui Iuda

Tra-la-la-la

 

Cărbunarii şi Budurasa

Seliste, Talp, Teleciu Saca

Aşceaptă cu nerăbdare

Ziua cea de luptă mare!

Tra-la-la-la

 

Chăbeştii şi Meziadul

De te-ai înfrăţi cu iadul

Nici atuncia nu-i poţi rupe

Cu mite şi vorbe multe

Tra-la-la-la

 

Ei cu toţii şciu prea bine

Cine-i Lucaciu de-unde vine

Ştim că el e cel dintâi

Dintre toţi Românii vii

Tra-la-la-la

 

Frunză verde de secară

Toţi cu Lucaciu votăm iar

Cine n’o vrea să ne-asculte

Nici D-zeu nu’i ajute!

Tra-la-la-la

 

Haidaţi dară fraţi cu toţii

Că ne-ar blăstăma nepoţii

Şi ne-ar râde lumea’ntreagă

De-ar fi altul să se-aleagă!

Tra-la-la-la

 

Nu ne trebe nicio mită

Că legea noastră’i cinstită

Ş’am dori şi noi odată

S’o spălăm ruşinea toată

Tra-la-la-la

 

Nici pe sute nici pe mii

Nu ne dăm ai noşti copii

Tot Românul să grăiască

Dr. Lucaciu să trăiască!

Tra-la-la-la